ComenteazăLibertatea: Antonia, „Groapa” a fost primul tău serial la TV, iar Iolanda primul personaj într-o astfel de producție. Ce provocări ți-a adus?
-N-am învățat nimic despre filmări la facultate. Am mai lucrat cu cei de la regie film, dar niciodată la un nivel atât de profi. Îmi vin în cap două provocări pe care știu că le-am simțit intens. În primul rând, în momentul în care am ajuns pe platou, nu știam 80% din termenii care se foloseau, nu știam ce rol avea fiecare om de pe platou, mă simțeam de parcă am aterizat random în Tokyo și nu pot vorbi decât limba română.
A trebuit să întreb la început, uneori și de mai multe ori, același lucru până mi-a intrat, cât de cât, în cap… Încă învăț și mai am multe de învățat. În al doilea rând, cea mai apăsătoare și intensă provocare cred că a fost să mă privesc la TV.
„Eram foarte severă cu propria mea prestație și mă judecam foarte tare”
Actorii, în general, au o problemă cu asta. După unul dintre episoade, am plâns și nu am ieșit din casă trei zile de rușine. Eram foarte severă cu propria mea prestație și mă judecam foarte tare. Am reușit să scap de genul acesta de raportare cu ajutorul colegilor actori de la Groapa, care, ce să vezi, mi-au povestit de câte ori au trecut prin experiența asta de când activează în domeniu.
-Cum a fost pentru tine întreaga experiență „Groapa”? Ce relații s-au creat între voi, actorii din cast?
-Groapa a rămas și va rămâne pentru totdeauna în viața mea. Face parte din lista de „My firsts”. O experiență de genul acesta rămâne imprimată. Am parte de lucrul cu o echipă cu OAMENI. Toți de pe platou, toți cei cu care am lucrat și cu care încă păstrez legătura, sunt a vibrant disco ball of love and energy.
Doar ce m-am întâlnit cu mama și tata, Monica Bîrlădeanu și Tudor Istodor, zilele trecute: mama mi-a făcut public un compliment pe care am fost onorată să-l primesc și tata m-a dus cu motorul acasă… Îmi împart prezentul cu oamenii aceștia, cu actorii din cast și, credeți-mă pe cuvânt, mai bine cu ei decât fără ei.
-Ce tipuri de personaje ți-ar plăcea să mai întâlnești în activitatea ta? Ce simți că te-ar scoate total din zona de confort?
-Nu știu ce m-ar scoate din zona de confort. Toți oamenii noi pe care îi joc vin ca o provocare, aș minți să zic că mi-e floare la ureche. Îmi doresc să lucrez în proiecte în care să-mi fie permis să mă joc cât mai mult. Asta e important pentru mine. Totuși aș menționa: o lăutareasă, o schizofrenică, o prințesă, o șoferiță de TIR, o bucătăreasă, un agent secret….
„Lucrez acum împreună cu regizorul Dumitru Acriș și cu echipa Teatrului Mic la o nouă producție”
-Cum arată vara ta? Ce planuri ai momentan?
-Vara de anul acesta este împărțită astfel: – Festivalul de teatru și film „Șerban Ionescu”, unde jucăm ,,Cosmic Latte”, regia Ștefan Lupu; – Amfiteatrul de la Teatrul Național din București, unde jucăm ,,Visul unei nopți de vară” regia Mihaela Sîrbu; – Repetițiile pentru o nouă producție a Teatrului Mic; – Trainer-uiesc câteva workshop-uri pentru adolescenți de actorie și mișcare scenică, atât în București, cât și în țară; – Puținele zile libere le dedic festivalurilor de muzică și sper să reușesc să fac și 1-2 country breaks; – SPER SĂ AJUNG ȘI LA BUNICA! VIN! AM ZIS CĂ VIN.
-În ce alte proiecte ai fost implicată în ultima vreme? Unde te mai poate vedea lumea?
-DEBUTUL MEU ÎN TEATRU DE STAT!!! Lucrez acum împreună cu regizorul Dumitru Acriș și cu echipa Teatrului Mic la o nouă producție, un spectacol după romanul lui Tolstoi, “Anna Karenina”. Premiera spectacolului va fi în toamna anului acesta.