Dan, până la ce vârstă intenționezi să lucrezi în televiziune?
Am 48 de ani, dar nu cred că ține de buletin. Ține de stare. Cunosc tineri de 20 de ani care sunt bătrâni și indivizi de 70 care arată cool. Nu cred însă că televiziunea ca breaslă, ca mijloc media, o să mai aibă viață lungă și o sa mai aibă ce să ne ofere în viitor. E un mijloc de divertisment care e pe final de carieră peste tot în lume, de asta sunt norocos că am prins golden age-ul tv din România. Așa că eu sunt tânăr, ținând cont că televiziunea îmbătrânește mai repede ca mine.
Care e cea mai mare dorință a ta pentru acest an?
Contează dorințele personale, în primul
rând. Îi pun pe ai mei pe prim plan pentru că, în toți anii ăștia de până acum,
am pus televiziunea acolo. Așa că, personal, îmi doresc să stau mai mult cu ai
mei. Profesional sper ca televiziunea, ca business media, să aibă forța să
existe în interesul publicului.
Ai în plan vreo vacanță?
Încep anul acasă ori de câte ori pot, în cel mai frumos oraș din Europa de Vest, Timișoara. Nu cred nici azi, după 20 de revelioane, că Bucureștiul e casa mea. În continuare am impresia că sunt venit aici în delegație.
Ți se întâmplă să fii recunoscut în concediu? Cum te abordează oamenii?
Dacă faci televiziune și publicul nu te
recunoaște pe stradă, înseamnă că o faci degeaba și că trebuie să-ți schimbi
meseria. Abordările sunt diferite. Am trăit o întâmplare amuzantă la Londra
când, în Trafalquar Square, s-au adunat în jurul meu toți cerșetorii și copiii
de diferite naționalități care cerșeau prin zonă și Poliția m-a legitimat,
crezând că sunt cel care colectează banii lor. Mă bucură când oamenii mă
abordează, oriucum ar fi. Înseamnă că mi-am făcut treaba bine la tv.
Ce hobby-uri ai în viața de zi cu zi? Cum arată o zi obișnuită din
viata ța, atunci când nu ai filmări sau alte angajamente profesionale?
Baschet, copii, Netflix, bonsai și stupi de albine. Îmi place să cresc albine de niște ani.