Într-o scrisoare adresată direct lui Alexandru Arşinel – care, la un moment dat, alături de Stela Popescu, au criticat prestaţiile actoriceşti ale mai tânărului lor coleg de comedie -, Mihai Bendeac îl acuză pe acesta de faptul că s-a folosit de poziţia pe care şi-a obţinut-o în perioada comunistă pentru a-şi asigura un loc „călduţ” în teatrul de comedie, dar şi de gesturi de „mafiot” şi „atitudine superioară şi scârboasă”.

Reproducem, mai jos, scrisoarea lui Mihai Bendeac adresată lui Alexandru Arşinel:

” În atenţia domnului Arşinel,
De peste 20 de ani, tinerii artişti din România au fost nevoiţi să suporte mentalitatea slinoasă a acelor români care, manipulaţi, l-au luat pe ”nu o să mai avem artişti precum X, Y, Z” în braţe, negând încercarea de afirmare a oricărui tânăr.
De peste 20 de ani, artiştii ”bătrâni” au fost de două feluri. Cei care au lucrat cu tinerii şi i-au ajutat şi cei al căror caracter meschin şi scârbos i-a făcut să devină aspiratoare de bani.
De peste 20 de ani, artişti precum domnul Arşinel, se folosesc de notorietatea dobândită pe vremea când programul Tv era de 2 ore şi nu apărea oricine acolo, pentru a se căţăra cu voracitate pe imaginea de ”monument”, ”titan”, ”Monstru sacru”, cu neruşinare şi lipsă de respect faţă de public.
Atitudinea lor sfidătoare, de ”Dumnezei” ai scenei nu se pupă cu susele penibile la care iau parte.
De câte ori îi văd, am impresia că pe sub costum poartă, în permanenţă, o borsetă. Poate-poate mai pică ceva. O reclamă la Catena, un botez, o cumetrie, un pişcot, nişte pateuri…
Teatrul Tănase a fost îngropat de aceşti susanisti estivalieri care străbat continentele de-a lungul şi de-a latul aducând ”bucurie” românilor de peste hotare.
Ne luaţi de proşti?! Păi românii din America au mai văzut un spectacol în Vegas, un show pe Broadway… Au trăit în acel Rai al spectacolelor ce-ţi iau minţile. Cum altfel decât cu îngăduinţă pot ei vedea prestaţia Mariei Dragomiroiu, a lui Arşinel, Nae, Vasile şi compania, care vin în cârciumi, bodegi, spelunci, cu un microfon în faţă şi spun bancuri de pe vremea lui Pazvante chioru, cu gândul că poate se lipesc şi de o friptură dup-aia?
Asta e imaginea pe care arta românească o promovează peste hotare?
Nu, domnule Arşinel! Dumneata nu meritai acest rinichi! Mai ales că era un ”01”! Dumneata ai furat dreptul altcuiva la viaţă!
Nu-l meritai măcar pentru că, împreună cu acoliţii dumitale, ai capusat Teatrul Tănase care a ajuns, din punct de vedere artistic, o susa ordinară care să va permită să va umpleţi de bani.
Vă invit să vă luaţi rinichiul şi să va daţi jos labele de pe Teatrul Tănase! Sunt atâţia tineri care nu au unde să joace şi care înţeleg ce înseamnă un show de varietăţi în 2013!
Iertaţi-mi impertinenţa, domnule Arşinel. Dar m-am săturat să mă faceţi cu ou şi cu oţet de câte ori vi se năzare în ultimii ani. Am răbdat zoaiele cu care m-aţi umplut şi reacţia oamenilor care mai aveau puţin şi mă băteau cu biciul în piaţa publică fiindcă îmi permiteam să-mi exprim părerea despre ”zeii” artei româneşti…
Eu muncesc, domnule Arşinel. Și câte 18 ore pe zi. Sunt dependent de medicamente ca să pot rezista în asemenea stres. Pentru că îmi pasă.
Spuneau colegii dumneavastră mai vârstnici că sunteţi un ”bun national”. Vă invit, domnule Arşinel, să demonstraţi asta. Că n-aţi mai făcut-o de vreo 30 de ani. Dar aveţi pretenţii.
M-am abţinut să spun asta că să nu sune a infatuare dar gestul dumitale de mafiot şi atitudinea superioară şi scârboasă cu care m-ai gratulat de câte ori ai avut ocazia, mă determină să o fac: există MULȚI actori tineri mai buni decât dumneata, există zeci de mii de tineri care cântă mai bine decât dumneata, există mii de tineri care au idei mai originale şi mai îndrăzneţe decât dumneata şi, la dracu, tineri care ar face şi reclame la Catena mai bune decât dumneata! Punem pariu?!
DOMNULE ARȘINEL! TREBUIA SĂ TE FOLOSEȘTI DE NOTORIETATE, NU CA SĂ PUI BANI LA TEȘCHEREA ȘI SĂ ALERGI PRIN ŞUŞE, CI CA SĂ-I DETERMINI PE OAMENI SĂ-ȘI SCHIMBE MENTALITATEA ȘI SĂ DEVINĂ DONATORI! SĂ SCHIMBI SISTEMUL!
Iar noi, tinerii, cei pe care-i înjuraţi de câte ori aveţi ocazia, nu suntem şi nu vrem să fim ”bunuri nationale”. Nu ne băgam în faţă ca să avem o şansă în plus în faţă morţii. Nu ucidem sufletul unor copii care aşteaptă de ani de zile un rinichi sau o inimă şi care mor sub ochii părinţilor. Avem decenţă şi inimă.
Aş vrea să închei spunând ”cu respect”, dar mi l-am pierdut.
Îl declar NUL.”
 

 
 

Urmărește-ne pe Google News