ComenteazăAurelian Temișan și Monica Davidescu trăiesc o frumoasă poveste de dragoste de mulți ani și împărtășesc o viață de familie împlinită alături de fiica lor, Dora. Deși ambii sunt foarte ocupați cu carierele lor în lumina reflectoarelor, reușesc să mențină un echilibru între viața profesională și cea de familie, concentrându-se pe educația adolescentei lor, care se pregătește pentru admiterea la liceu.
„A intrat în clasa a Vlll-a și și-a luat foarte în serios îndatoririle unui elev de vârsta aceasta. Pentru că este anul în care, vrei, nu vrei, trebuie să dea Capacitatea și vrea să ia o notă mare să ajungă la un liceu pe care ea și-l dorește. Are multe lucruri de făcut anul acesta, dar toate sunt axate pe școală”, a mărturisit Monica Davidescu pentru Viva.
Dora împlinește 14 ani la jumătatea lunii noiembrie, atunci când își va face și buletinul. Părinții ei spun că tot ce își doresc de la ea este să fie un om cu capul pe umeri și să aibă grijă în privința greșelilor și alegerilor pe care le face.
„Împlinește 14 ani, îi facem buletinul pe 14 noiembrie. Să deschidă ochii, să vadă ce e în jurul ei și să aleagă ce e bun din ce i se oferă. Dacă vrea să greșească, să greșească, dar atenție la greșeală! În primul rând, să nu mai facă a doua oară și în al doilea rând să nu fie una care nu se poate repara”, a mărturisit Aurelian Temișan pentru sursa citată.
„Dora este în continuare copilul nostru, dar o tratăm ca pe un adult”
Cei doi au declarat că, deși Dora este încă un copil, o tratează ca pe un adult, deoarece aceasta și-a dorit să fie implicată în deciziile familiei.
„Iar în acest moment, Dora este în continuare copilul nostru, dar o tratăm ca pe un adult, îi cerem părerea și chiar ținem cont”, a spus Monica.
„Plus că are și ea pretenții să o tratăm ca pe un adult, nu că vrem noi”, a adăugat Temișan.
Cei doi părinți au mărturisit că nu sunt severi, ci încearcă să se adapteze nevoilor generației actuale, chiar dacă uneori compară propriile experiențe din copilărie cu realitatea de azi. Cu toate acestea, își susțin fiica în tot ceea ce face și sunt mândri de determinarea ei.
„Nu! Dar asta nu înseamnă că nu ne iese pe gură câteodată «pe vremea mea…» Și când auzi «pe vremea mea…», toți copiii au aceeași reacție ca noi când auzeam asta de la bunici: «Lasă-mă, mamaie, pe vremea ta!»”, au conchis cei doi.