Un poet se plimba printr-un parc imens, aprofundat in gandurile sale, cand, deodata, din spatele unei tufe de flori superbe apare o fata extraordinar de frumoasa.
Deodata, inspirat de minunata aparitie decide sa-i scrie o poezie acolo, pe loc.
Se cauta, dar nu gaseste nimic pe care sa scrie poezia.
Atunci, timid, o intreaba pe preafrumoasa domnita:
– Nu va suparati, aveti din intamplare niste hartie?
– Imi pare rau, nu am, si eu m-am sters cu frunze de brusture!
Foto: Hepta

 
 

Urmărește-ne pe Google News