După o viață de muzician profesionist și zeci de turnee, mulți te regăsesc uimiți, în postura de jurnalist muzical. În accepțiunea ta e un progres?
Bogdan Pavlică: Am rămas în domeniu. Înca mai cânt la pian cu plăcere și nu refuz să fac un background pentru cine merită. Una peste alta, orice acumulare, orice experiență adaugată reprezintă un plus valoare pentru cineva care abordeaza meseria de jurnalist din această perspectivă. Practica pe scenă îți da dreptul la expertiza în domeniu. Când vii de pe scenă și când ai un istoric bun artiștii își accepta și respecta opiniile. Consider că e un progres.
În ochii artiștilor pare un regres?
Nu cred! Dacă mă gândesc la relațiile pe care le am cu aproape toți artiștii mari din România nu aș spune asta. Cred că și lor le convine ca, la un moment dat, munca să le fie dezbătută de cineva de meserie. Lucrurile au evoluat în acest sens și pe la noi. Mi-am făcut bine treaba pe scenă, sper sa o fac bine și din aceasta postură. De 16 ani depun efort în acest privință.
Cum e când te întâlnești în actualul raport, de ziarist, cu Bănică jr.?
Cu Ștefan sunt prieten bun. Ne știm de mult și avem un istoric împreună, asta contează mult. Am facut cu The 50s lucruri frumoase. Îmi place ca abordez relația de prietenie ca atare iar cea profesionala din cu totul alt punct de vedere. Ștefan face la fel. Niciodată, dar niciodată nu m-a sunat să-mi propună să promovez un cântec sau un eveniment al său. În schimb, ascultă cu interes o părere despre un produs muzical al său la un pahar cu suc și multe zâmbete. De fiecare dată când vorbim mai și cântăm!
Te-ai retras din activitatea de muzician profesionist, la fel și Virgil Ianțu. Ce te-a determinat sa iei o astfel de decizie?
M-am retras pentru că se anunța o lipsa acută de timp. În 2000, lucram deja la Radio România, eram angajat și la corul „Preludiu”, dirijat de Maestrul Voicu Enachescu, iar la ceva trebuia să renunț. M-am gândit la un posibil conflict de interese: eu ca reprezentant al difuzorului (Radio România) și în același timp artist cu un interes direct în a fi difuzat. Și am renunțat. Am fost corect și cred că am facut bine, deși a fost o decizie extrem de grea. Mă uit cu drag la filmările din perioada în care cântam cu Ștefan si cu prietenii mei de la The Rockn Roll Band & The 50s.
Pentru multi soliști ce tind la statutul de vedetă, ești de ocolit, asta pentru ca ai experiență muzicală practică. Această calitate pe multi îi inhibă, îi copleșește. Simți asta?
Să-ti spun drept, o simt, însă ascult pe oricine îmi cere asta. E important să ajuți măcar cu un sfat. Ce se știe în piață este că mă pricep la muzici de toate felurile. Dacă nu ai curajul de a te prezenta în fața unui specialist în domeniu înseamnă ca ceva e șubred. Eu le raspund corect, fară menajament, nu umblu cu vrăjeli, iar dacă merită susținuți, o fac pentru ca așa e firesc. Dacă nu văd calitate nu ma implic sub nicio forma! E simplu…
Te mai vezi pe scenă, în fața publicului?
Aș cânta oricând din nou, mă simt minunat pe scenă. Dar visul meu este legat mai mult de muzica clasică. Mi-ar plăcea să cânt Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Rachmaninoff pe scenă.
Povestește-mi o întâmplare din ”pionieratul” vostru artistic, cu The 50s sau alături de Ștefan Bănica jr.
Cea mai …“întamplare” a fost chiar debutul pe scena Sălii Palatului. Înainte de primul concert cu Ștefan Bănică jr. ne gândeam: oare cine va umple sala asta mare? Ne făcusem costume, repetasem tot de sute de ori. Pe scenă avea să fie bine, dar cui vom cânta? Cu 20 de minute înainte de concert, abia erau ocupate câteva rânduri. Ne uitam din scenă în sală și simțeam că ne ia cu leșin. Ca prin minune, la ora de începere nu mai era loc să arunci un ac. Sala Palatului era full iar concertele (am cântat și a doua zi) au fost cu adevărat o explozie de bucurie. Am dansat și am cântat la unison cu peste 8000 de oameni în două zile! A fost senzațional și, de acolo a început totul…
Ai prins frânturi de showbiz, la inceputul acestuia, în anii 2000. E o diferență mare face de ce se intamplă acum?
Categoric! Totul s-a profesionalizat…
În perioada 1995 și 2001, Bogdan Pavlică, Virgil Ianțu și Răzvan Vasilache (băiatul fostului mare compozitor și pianist român Vasile V. Vasilache), dar și Marcel Matache au urcat pe cele mai importante scene de spectacol, au ridicat standardul concertelor lui Ștefan Bănică Jr. și au demonstrat că sunt una dintre cele mai bune trupe de soliști de acompaniament. Ulterior, Ianțu s-a lăsat de muzică pentru a se dedica televiziunii (”Vrei să fi miliardar”, ”Big Brother”, ”Star Factory”, ”Copiii spun lucruri trăznite” ori ”70s Show” sunt emisiuni pe care Virgil Ianțu le-a prezentat la Prima TV, apoi ”Megastar” și ”Vrei să fii milionar”, la Kanal D.
CITESTE SI: Cum arătau Cătălin Măruță, Margareta Pâslaru și Bogdan Pavlică în urmă cu 10 ani. „Am fost onorata”