Bogdan Stanoevici poarte vorbi ore în șir despre omul care i-a schimbat viața în studenție. „Este una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții mele. Amza mi-a fost, într-un fel, un tată adoptiv, pentru că eu am fost crescut de o femeie singură, mama mea. Când a apărut Amza în viața mea, ca profesor, am simțit imediat un atașament foarte puternic. Eu și colegii de clasă mergeam la el acasă destul de des, avea relație specială cu noi. Avea un câine enorm, un Dog German, iar când eram acolo, primul lucru, mă culcam pe covor și câinele venea și se culca lângă mine. Iar Amza le spunea celorlalți: „Uite, vedeți, ăsta micuʼ chiar e băiat bun! Animalele și copiii sunt sinceri! Câinele ăsta nu se duce lângă nimeni, vine la mine și la Domnica, și la Oana, evident, dar altfel nu se duce! Deci, luați aminte!”. Da, eram de-al casei, așa e, în momentul în care te cunoaște și câinele!”, ne-a dezvăluit Bogdan Stanoevici.
„Ne citea din prima”
Conform declarațiilor lui Stanoevici, Amza Pellea reușea să se apropie de fiecare student și să îl înțeleagă. „Ne citea din prima și știa ce cuvânt va avea efect asupra mea și ce cuvânt va avea efect asupra unui alt coleg, iar asta era foarte important. M-a învățat un lucru pe care îl consider esențial și pe care îl practic deja prin meserie, dar nu numai, și anume adevărul. Adevărul în care trebuie să crezi. În momentul în care spui ceva, trebuie să crezi în ce spui și el ne spunea foarte clar: „Dacă voi nu credeți în ceea ce spuneți, oamenii din sală nu au cum să creadă și atunci, replicile se opresc în rampă și voi degeaba sunteți pe scenă””, a mai povestit actorul.
Stătea în umbra studenților săi
Bogdan Stanoevici a avut șansa să joace pe aceeași scenă cu Amza Pellea în spectacolul de licență, care s-a numit „Între etaje”: „Era o piesă în care era vorba despre o clasă de teatru și el îl juca pe profesorul nostru, iar eu jucam rolul principal în piesă, un actor care își pregătea personajul de scriitor. Am remarcat atunci, o dată în plus, ce înseamnă valoarea adevărată, ce înseamnă monstrul sacru care era și care va fi întotdeauna Amza Pellea. Nici nu știu dacă pot să fac o ierarhie în amintirile pe care le am cu Amza, această piesă pe care am făcut-o împreună mi-a arătat cum el, Amza Pellea, stătea undeva în spatele scenei, cât mai puțin vizibil, ca omenii să nu fie atrași de el, pentru a ne pune pe noi în valoare, pentru a fi noi cei văzuți. Am mers și în turneu, la mare și în țară, cu acest spectacol”.
„Face parte din mine, așa cum cred că și eu am făcut un pic parte din el”
Apropierea dintre studentul Bogdan Stanoevici și profesorul Amza Pellea a venit și pe fondul lipsei unei prezențe masculine în viața celui dintâi. Regretatul artist a realizat acest lucru și a încercat să îl ghideze pe tânărul actor de la acea vreme.
„Cred că cel mai mult m-a marcat felul în care Amza a vibrat la tristețile mele. Am fost crescut de o mamă singură, nu a fost ușor, mai ales în perioada respectivă. Eu am avut o tristețe și pentru că nu am avut bunici – i-am cunoscut foarte puțin, din diverse motive, nu contează -, aveam un gol și Amza a știut prin ceea ce este și prin ceea ce a făcut, prin ceea ce mi-a spus să umple tot acest gol. Asta pe mine m-a marcat pe viață și îi voi rămâne întotdeauna nu numai îndatorat, dar pur și simplu el face parte din mine. Amza face parte din mine, așa cum cred că și eu am făcut un pic parte din el când îi eram student”, a declarat, pentru Libertatea, Bogdan Stanoevici.
Citește și: Cine este Octavian Ursu, românul care a devenit primarul orașului german Görlitz | GALERIE FOTO