„Ce să zic? Mă simt, în primul rând, foarte câștigat, pentru că am luat parte la această experiență, pentru că am cunoscut toți acești oameni pe care îi urmăream la televizor și de fiecare dată când îi vedeam că intră pe câte un traseu mă întrebam: Oare cum o fi?
Oare cum este să intri pe traseu, să intri în apă, să ieși din apă, pe teren. În mare parte mă simt foarte, foarte câștigat.
Într-adevăr îmi pare și rău că nu pot să mai lupt în continuare alături de colegii mei și, cumva, i-am lăsat știrbi de un om, după ce că și așa eram puțini. Sper că le-am făcut o părere bună și că am fost alături de ei, atât cât am putut.
Ne vedem acasă și vă aștept cu mare drag! Nu cred că am stat niciodată atâtea zile fără să vorbesc cu cineva din familie și, în al doilea rând, deși nu sunt un om care să mănânce foarte mult și mă adaptez, mi-am dat seama cât de important este să apreciem că avem ce mânca și să putem să ajutăm la rândul nostru, atunci când vom ajunge acasă, oamenii care efectiv nu au ce mânca și care trăiesc cum am trăit noi aici, cu puțin, cu ce găsesc.