ComenteazăL-a ATRAS PE CEAUŞESCU
Anca Petrescu, proaspăt absolventă de arhitectură, nu a participat la concurs de la început. Însă, cum Ceauşescu de decidea greu ce vrea, iar, în 1981, nu fusese ales încă proiectul câştigător, a decis să vină cu propria propunere”, scriu jurnaliştii de la „The Telegraph”.
Proiectul ei a părut că poate satisface dorinţele megalomanice ale lui Ceauşescu, aşa că a fost invitată la o întrevedere cu acesta. „Era un foarte bun ascultător”, îşi amintea ea. „Nu era un vampir„.
Cu toate că promitea, proiectul ei nu a fost selectat de indecisul Ceauşescu, atunci, în 1981. Tânăra arhitectă nu s-a dat bătură şi, timp de trei luni, a construit, în cele mai mici detalii, o machetă bombastică a ceea ce, mai târziu, avea să devină Casa Poporului.
Legenda spune că decizia lui Ceauşescu de a alege proiectul Ancăi Petrescu ar fi fost determinată de faptul că acesta ar fi plăcut-o foarte mult pe tânăra arhitectă şi chiar s-ar fi îndrăgostit de ea.
„Piramida” din inima Bucureştiului, construită cu deţinuţi şi călugăriţe
Construcţia Casei Poporului, care a început în iunie 1984, a fost „un proiect asemănător cu acela al construcţiei piramidelor”, mai scriu britanicii. Timp de cinci ani, cât a mai trăit Ceauşescu şi a „coordonat” personal lucrările, un milion de români, inclusiv personal militar, deţinuţi politici şi o echipă de 700 de arhitecţi, au lucrat zi şi noapte pentru ca visul dictatorului să fie cât mai repede pus în practică. Mobilier de stejar sculptat cu migală, uşi din ulm şi cireş şi candelabre gigantice din cristal, toate făceau parte din detaliile ce se doareau a întregi proiectul arhitectonic.
Până şi călugăriţele au fost cooptate la tot acest circ, acestora impunându-li-se să brodeze cu fir de aur draperiile gigant. Pe şantier nu lucrau niciodată mai puţin de 20.000 de oameni, iar decesele în rândul muncitorilor erau la ordinea zilei.
Jurnaliştii de la „The Telegraph” nu omit să treacă în revistă nici impactul pe care construcţia Casei Poporului l-a avut asupra oamenilor, a istoriei şi a urbanismului bucureştean.
Tot aceştia subliniază că, atunci când a acordat un interviu despre rolul său în construirea Casei Poporului, Anca Petrescu „a avut tendinţa de a se eschiva în răspunsuri, abordând un discurs dual, de tip sovietic şi a întrerupt brusc interviul atunci când a fost întrebată despre relaţia personală cu Nicolae Ceauşescu”.
Mai mult, atunci când a fost rugată de către un jurnalist din presa internaţională să comenteze informaţia potrivit căreia mii de români au avut de suferit pentru ca proiectul ei să fie dus la bun sfârşit, aceasta a spus: ” Asta este o întrebare ce vine din partea cuiva care nu poate înţelege decât un sistem bazat pe profit ca unică motivaţie„.
Iar când a venit vorba despre literatură şi romane preferate, replica Ancăi Petrescu a fost şi mai năucitoare: „Îmi plac operele bolnave ale lui Dostoevsky şi Tolstoy, pentru că se potrivesc sufletului meu”.