ComenteazăLibertatea: Ne spuneai, acum ceva vreme: “Nu mai am pe nimeni în Hunedoara. Locul nașterii, casa părintească au rămas doar amintiri și senzații”. Ce simți când te gândești la perioada petrecută acolo?
Florin Busuioc: Nu cred că oamenii au nevoie neapărat de lucruri palpabile ca să simtă aceeași profundă legătură cu locul în care s-au petrecut cele mai frumoase momente din viața lor. Nu știu dacă știți că în momentul în care ne naștem, din prima gură de aer pe care o luăm cu nesaț, ca nou-născuți, 10% ne rămâne în plămâni până la săvârșirea din viață. Este gura de aer care ne leagă de locul nașterii și care va fi, la sfârșitul vieții, acea ultima suflare despre care lumea crede că e o metaforă. Simt și acum acea gură de aer, care conține locurile superbe, dar și fumul de furnale, bărbații voinici ai combinatului, grațiile extraordinare de care m-am îndrăgostit și mai ales familia mereu atât de aproape, în ciuda tuturor plecărilor petrecute pe parcurs.
Iată-l pe Busu la 18 ani, într-o fotografie… de colecție
Are o mulțime de amintiri din copilărie. «Ar să scriu un roman»
Care-ți sunt cele mai dragi amintiri legate de casă părintească, de părinții tăi, de bunici?
Ca să răspund la această întrebare, ar trebui, poate – și uite, chiar mi-ați dat o idee! -, să scriu un roman. Sunt prea multe amintiri care năvălesc fără ordine peste mine. Sunt multe trăiri care mă sfredelesc în coșul pieptului, atât de multe imagini disparate și, aparent, fără legătură, care împreună, de fapt, înseamnă întreagă viață…
Te-au crescut părinții sau bunicii?
M-au crescut cu toții. La Hunedoara, părinții și mătușa Maria, care a avut grijă și de mine și de sora mea, Raluca, în zorii copilăriei. Iar bunica, pe timpul verilor, la Șoimărești, în satul mitic care mi-a dat dimensiunea plenară a iubirii pentru țara asta.
Busu vorbește în premieră despre părinți și bunici: «Mama m-a învățat că totul, absolut totul există deja în cărți»
Unde-ți petreceai vacanțele și ce amintiri ai de atunci?
Verile se petreceau la Șoimărești și, în afara de pescuitul rudimentar în apa Moldovei, de zgârieturile veșnice pe care mi le făceam în rugii de mure și culesul poamelor de tot felul, cățărat în pomii din toate curțile, îmi mai aduc aminte de Sandu, de Lică, de Costică, băietanii care m-au învățat să fac arcuri, fluiere, să cioplesc lemnul și să fac chirpici. Și m-au învățat să trăiesc în bună înțelegere și armonie cu natura.
Care sunt cele mai valoroase sfaturi primite de la părinți și bunici?
Tata m-a învățat să încerc întotdeauna o ieșire elegantă din situațiile violente, dar dacă soluția asta nu funcționează, să nu aștept să fiu lovit. Mama m-a învățat că totul, absolut totul există deja în cărți. Mătușa Maria, o femeie simplă, de la țară, dar de o profunzime cum astăzi rar se întâlnește, m-a învățat să respect doar ce merită să fie respectat. Sora mea Raluca, mai mică decât mine cu 5 ani, m-a învățat, încă de când ea avea 11-12 ani, să mă maturizez. Bunica de la Șoimărești și toată familia ei de acolo m-au învățat că spațiul și timpul pot să aibă și alte dimensiuni. Bunica de la Cluj m-a învățat ce înseamnă joie de vivre. Toți oamenii pe care i-am întâlnit m-au învățat să devin ceea ce sunt acum.
Cât din educația ta ai zice că se datorează părinților și bunicilor?
Cea mai mare parte li se datorează, cele mai multe realizări pe care le-am avut sunt rodul acestei educații, iar aportul altor oameni, pe care i-am întâlnit ulterior, nu a făcut decât să se adauge reperelor primite deja.
Fetițele lui n-au apucat să-și cunoască bunicii și nici n-au ajuns până acum la Șoimărești
Busu a apărut alături de fetițele lui, acum câțiva ani, într-o emisiune TV. Între timp, copilele au mai crescut…
Care dintre aceste învățămintele le-ai dat mai departe fetelor tale?
Încerc să le dau din toate câte puțin, având însă grijă să nu par depășit de vremuri.
Fetele tale au apucat să vadă casa bunicilor, să-i cunoască pe părinții tăi?
Nici vorbă… Cei mai mulți din familia mea s-au prăpădit cu mult înainte ca ele să se nască, dar într-o zi, o să ajung cu ele la Șoimărești, o să ne scăldăm împreună în apa Moldovei, o să culegem ciuperci de arin și o să mâncăm mure din murărie.
Care crezi că sunt plusurile și minusurile copilăriei în 2017 față de perioada când erai tu mic?
Cred că marea problema a momentului este virtualizarea socializării.
Ai luat vreodată în calcul retragerea la țară?
Sunt citadin în toată ființă mea și retragerile mele în mirificul rural pot fi de cel mult o săptămână.
Citește și: EXCLUSIV/ Ilinca Vandici și Vali Crăciunescu se căsătoresc în aceeași zi, în același loc!