„Ne mănâncă toţi de fund că suntem cei mai grobieni şi cei mai ţărani din Europa. Că nu avem maniere, că pe oriunde ne-am duce facem numai belele, gălăgie, tam-tam şi haos”, îşi începe Cabral povestea, exemplificând cu un episod grăitor dintr-o vacanţă la Paris.
„Eram într-un parc de distracţii, la un restaurant. Mai precis, eram la subsolul restaurantului – la WC. La veceul asta… turnicheţi (ca aia de la metrou) şi costă 50 de eurocenţi intrarea. Însă înainte de turnicheţi întâlneai şirul de căcăcioşi şi pişăcioşi. Ajung ca omu la coadă, mai dau drumul la curea – că şi la mine era sistemul pe avarie – şi mă pun pe jucat de pe stângu pe dreptu aşteptând să-mi vină rândul.
La un moment dat se aude în spatele meu o erupţie – presupuneam şi speram – gazoasă, câteva râsete reţinute, câteva priviri iscoditoare, coada fremătă. (…) sniff-sniff-stânga, sniff-sniff-dreapta, din fericire însă nici o aromă nu ne-a gâdilat olfactivu…
Când să ne relaxăm cu toţii… încă o rupere de nori, El Pârtzescu a rasunat ca şi cum ai fi rupt o foaie de tablă în salina din Slănic Prahova! Iar râsete, iar sniff-sniff, tot fără aromă… şi în acel precis moment dat se aude clar din spate, cu timbru puternic şi hotărât, cu o doză clară de disperare, în română: Bă, ma c..c pe mine!„, povesteşte, cu mult umor, Cabral.
Mai departe, omul cu pricina a năvălit într-una dintre cabinele din toaletă, dar… „Acum te gandeşti şi tu, dacă e coadă înseamnă că toate posturile de comandă sunt ocupate… el, în disperarea lui lăuntrică nu s-a mai gândit la asta şi a năvălit în cabină pofticios nevoie mare să scape de cina din ajun. Se aud niste proteste energice în germană, o uşă trântită şi… „Hai frate iesi de-acolo ca ma c..c pe mine!”. A urmat un monolog al respectivului, într-o engleză stricată, amestecată cu română şi plin de injurii. „După faza respectivă am stat cu baieţii la un pahar de râs, cu regretul ca n-am filmat întâmplarea”, a concluzionat Cabral, pe blogul personal, cabral.ro.