ComenteazăÎn spatele zâmbetului și felului său de a fi, mereu veselă, sunt multe lacrimi. Artista, ajunsă la 46 de ani, nu poate să ascundă drama vieții sale, respectiv faptul că a fost abandonată de mama sa și aproape doi ani a stat într-un orfeliant.
”M-am născut pe 1 februarie 1972. Nici până astăzi n-am aflat dacă a fost o zi cu noroc sau nu. Am început cu ” dreptul: un abandon din partea mamei. N-am avut curiozitatea s-o cunosc niciodată; ce motiv aş avea ? Mi-a trântit o cruce-n spate – crucea copilului părăsit – apoi şi-a văzut de drum. Un an şi opt luni am fost în mâinile lui Dumnezeu, undeva într-un orfelinat din Galaţi. Dureros, dar asta e…. 24 decembrie 1974. Aveam un certificat de naştere, ca orice copil, cu doi părinţi adoptivi şi o dată de naştere”, ne poveștește artista despre drama sa.
Solista Nicoleta Voicu și-a serbat ziua după mulți ani. ”Puțini oameni știu că cea mai tristă zi din an a unui copil abandonat este ziua de naștere”
”Aparent, eram ca toţi copii: mergeam la şcoală, mă jucam, făceam teme…. Ceva în sufletul meu mă deosebea de restul lumii: durerea. Grea povară pentru un suflet atât de mic. Aflasem povestea mea de la copii de la şcoală. Frustrarea copilului abandonat, cu toate durerile ei, nu se pierde pe drum. Rămân cuibărite în sufletul tău până la moarte. Dar să te ferească Dumnezeu de câtă durere poţi duce ! Am căutat un loc de refugiu din nimicul care pusese stăpânire pe toată viaţa mea. Îmi venea să-mi pun capăt zilelor. Copilul mă făcea responsabilă de faptul că-l adusesem pe lume. Trebuia să merg mai departe…”, conchide Nicoleta.