ComenteazăÎnainte ca Mihaela Rădulescu să devină preferata televiziunilor, o altă Rădulească era diva scenei și a micului ecran în România: Carmen.
Carmen Rădulescu a fost una dintre cele mai îndrăgite cântărețe de muzică ușoară din vremea comunismului, o vedetă care părea să le aibă pe toate, și vocea, și charisma, și frumusețea care s-o facă iubită, și care tocmai din acest motiv primea, la pachet cu aprecierea admiratorilor, ura colegelor.
Azi, doamna șlagărelor își amintește cu nostalgie de vremurile bune și cu amuzament de înțepăturile colegelor.
Libertatea: Spuneați că vă temeți că va trebui să vă dezbrăcați pe scena „Te cunosc de undeva”. Ce alte temeri legate de apariția pe scena acestui show TV aveți?
Carmen Rădulescu: Asta ar fi singura temere. Și, bineînțeles, emoțiile. Sunt o fire emotivă și asta se vede cu ochiul liber, dar le voi depăși, cu siguranță.
Propunerea a venit… ca o surpriză sau ceva ce sperați să se întâmple? Ați acceptat repede sau ați negociat ceva vreme?
Speram și-mi doream mult, din suflet și… știi vorba aia, „ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple!”. Nu, nu am negociat, am acceptat imediat, cu bucurie.
Juriul e format din persoane mai tinere. Cum vă cade să fiți jurizată de Andreea Bălan, de exemplu?
Nu mă tem în mod special de Andreea. Este OK și știe foarte bine ce are de făcut pe segmentul ei și, ținând cont de faptul că nu mai am 20 de ani, îmi voi da totuși silința să mă ridic la nivelul așteptărilor.
Dintre celelalte vedete din emisiune, care vi se pare un concurent redutabil?
Concurenți fiind, fiecare încearcă să fie cel mai bun și, cum toți sunt foarte buni, se vor vedea rezultatele.
Doamnelor muzicii ușoare li se dă relativ rar șansa unei apariții de acest fel la TV – să prezinte, să jurizeze (cum a fost cazul Mirabelei Dauer la „Bravo, România!”, tot la Antena 1). De ce credeți că se întâmplă asta? Pierd ceva televiziunile care nu vă caută și preferă noul val, în lupta pentru audiență?
Așa este, pentru mine este chiar o șansă. Din păcate, lupta pentru audiență și comercial domină. De ce se întâmplă asta? Pentru că așa se vrea să se întâmple. Știi cum gândesc eu? Omul flămând mănâncă tot ce-i dai.
Ce regrete, eșecuri și împliniri merită menționate, la 54 de ani?
Regrete? Cei zece ani pierduți de la căsătorie și până la divorț! Eșecuri?! Am mai spus, refuzul unor case de discuri de a-mi edita un CD, chiar dacă erau și piese noi acolo, pe motiv că nu sunt comerciale. Și, totuși, publicul le iubește. Împliniri? Mă simt împlinită ca om, ca artist, ca mamă (are un băiat de 29 de ani, Sorin – n.r.). Merg cu fruntea sus, în primul rând pentru că nu am făcut compromisuri să devin cine sunt și pentru că, după cei zece ani de absență, am revenit cu forțe noi, făcând dovada că pot, că arăt cum arăt fără nici un fel de intervenție, că vocea și talentul au rămas nealterate. Și, nu în ultimul rând, că sunt sănătoasă, că sunt solicitată, că oamenii mă iubesc și-mi iubesc în continuare muzica.
Dintre colegele de generație, de scenă, cu care ați rămas prietenă, cu care țineți legătura, poate vă vedeți la o cafea, să depănați amintiri?
Prietenia, în meseria asta, este ca o poveste cu… a fost odată. Colege, da. Amintiri mai depănăm doar când ne întâlnim întâmplător, dar și atunci pe fugă. Lumea s-a schimbat, asta e.
A existat vreo rivalitate care v-a întristat, în anii tinereții și în cei mai buni ani ai carierei dv.?
Nu știu dacă existau rivalități, fiecare avea locul lui binemeritat. Îmi aduc aminte însă unele faze care acum mă fac să zâmbesc dar care, la acea vreme, recunosc, mă afectau. De exemplu, la unele concursuri, festivaluri , mai auzeam pe la colțuri: „Iar a venit Răduleasca să ne ia trofeul…?!”. Mai târziu, în spectacole, recitaluri, când erau bisuri, mai auzeam câte un comentariu: „Ce faci , Răduleasco, ai înghițit radioul, uiți să mai ieși de pe scenă?!”. Dar nu era vina mea.
Ultimul album l-ați scos, dacă datele pe care le-am văzut sunt corecte, în 2010. Cum a mers? Mai aveți vreun plan un acest sens, melodii noi, un album nou?
Ultimul CD a fost lansat în 2016, cu EuroStar, la Magazinul Muzica. Planuri am multe. Voi reveni cu noutăți și surprize.
Ce părere are despre muzica de azi? Vă mai regăsiți în ea? Ce ce artiști români ascultați?
Trebuie să acceptăm și să primim cu brațele deschise generațiile ce vin după noi, este dreptul lor, este timpul lor și să știi că mă regăsesc în unele melodii. Sunt tineri, sunt mulți și talentați. Azi se pătrunde mai ușor în lumea muzicii, nu mai sunt cenzuri, sunt festivaluri, concursuri, emisiuni TV unde se pot lansa. Că sunt și unii paraleli cu muzica este o altă poveste. Sigur, în meseria asta este nevoie și de puțin noroc, de șansă.
Îi ascult și îmi plac foarte mult Irina Rimes, Andra, Feli, Delia, Connect-R!
V-a solicitat vreun cântăreț tânăr un duet, o colaborare? Cu cine v-ar plăcea să scoateți o melodie?
Am înregistrat un album cu un solist mai tânăr, nu foarte cunoscut, prin 2007, dar acel album nu a fost lansat. Desigur că mi-ar plăcea să scot o piesă cu un solist din noua generație.
Am citit că pictați… V-ați gândit vreodată să expuneți sau să vă faceți o carieră alternativă din asta?
Pictez, desenez uneori, când am timp și chef. Să expun? S-ar interpreta, mai bine nu, deocamdată.
În 2013 spuneați că iubiți de 5 ani, dar că nu vă veți mai mărita. Sunteți în continuare în acea relația și la fel de convinsă să nu mai mergeți la altar?
Sigur că iubesc, cine nu iubește?! Sunt în aceeași relație, sunt fericită, iubită, apreciată și respectată. Ce să-mi doresc mai mult?! Mi-e foarte bine așa cum sunt. Sănătoși să fim cu toții.
Prima oară pe scenă, la 3 ani!
Părinților lui Carmen Rădulescu le-a fost clar foarte, foarte devreme pe ce cale o va apuca fiica lor în viață: prima dată a apărut pe scenă la 3 ani! Iar la 14, deja participa la festivaluri interjudețene de muzică ușoară.
A bifat „Steaua fără nume” în 1979 (la 15 ani), a luat premiul II pentru interpretare la Festivalul Mamaia în 1983, iar în 1984 a început să colaboreze cu compozitorul Șerban Georgescu, care i-a compus multe șlagăre – „Același vis” (cu care a luat în 1985 Premiul Tinereții la emisiunea-concurs „Șlagăre în devenire”), „Muzica te cheamă” (care i-a adus o mențiune la Concursul de muzică de dans de la Costinești în același an), „Drumul spre noi”, „O floare de astă vară”, „Nu știu”, „O clipă doar”, „Fericirea are ochii tăi”. În 1987 a scos primul album la Electrecord, „Muzica te cheamă”.
VIDEO/ Narcisa Suciu vrea să se întoarcă în România. Soțul ei finlandez e de acord, îi place la noi!