„Am fost la sală de vreo 2-3 ani. Am mers destul de intens. Bine intens pentru mine, nu intens pentru alții. Înainte să plec la „Survivor” nu am apucat să mai merg la sală, adică înainte de Crăciun, spre rușinea mea, dar o să merg acum că vine Paștele.
Într-adevăr nu te ajută asta extraordinar de mult în competiție pentru că am văzut și eu când am ajuns acolo că sunt sportivi, sunt oameni care merg la sală aproape zilnic și care acolo nu au dat randament din prima pe traseu. Cel mai important este să te obișnuiești cu traseele alea și să știi cum să le iei, cum să le gestionezi pentru că la început am avut niște probleme și cu coordonarea, cu viteza.
„De acasă par altfel traseele. Acolo sunt cu totul diferite. Am avut nevoie așa de o săptămână, o săptămână și un pic ca să mă obișnuiesc cu traseele. În a treia săptămână a fost foarte bine. Din 6 intrări am luat 5 puncte. Eram super încântată de mine. Dacă mai stăteam era și mai bine”, a spus Crina Abrudan pentru Ego.
„Ce m-a ajutat din ce m-am pregătit eu, că tot ai pomenit de Peru și urcatul pe munte. Nu urcatul pe munte m-a ajutat, ci tot ce am făcut acolo. A fost puțină pregătire pentru că și acolo am stat fără telefon. Acolo am realizat pentru prima dată cât de nociv este telefonul și am realizat că pot să stau fără telefon și este foarte bine.
Lipsa de mâncare, căci nici acolo nu am mâncat foarte mult, iar cât am mâncat, am mâncat mâncare sănătoasă printre care mult orez și multe legume. La Survivor nu am avut decât orez. Cred că m-am antrenat ca să pot să lucrez eu cu mine și creierul meu s-a mai antrenat puțin.
A înțeles că nu avem mâncare, decât orez, că dormim pe jos și stăm afară și nu ne speriem de reptile și de paianjeni”, a mai povestit soția lui Gabi Popescu.
„Mi-ar fi plăcut să fi stat un pic mai mult”
Crina recunoaște că și-ar fi dorit să mai stea în Republica Dominicană, pentru noi experiențe. „Chiar sunt foarte mândră de mine.
Serios vorbind acum. Pentru faptul că m-am acomodat foarte bine acolo. M-am acomodat cu toate condițiile și cu lipsa civilizației, a mâncării, m-am acomodat cu toate și sunt mândră de mine din punctul ăsta de vedere. Sunt mândră de mine și de rezultatele de pe traseu.
Mi-ar fi plăcut să fi stat un pic mai mult pentru că în mintea mea când am știut că merg la Survivor am știut că eu vreau să stau 2-3 luni. Mi-aș fi dorit să fi fost de la început acolo și atunci cu siguranță ar fi fost mai ușor.
Sunt convinsă că pentru cei care intră din prima este mai ușor să se acomodeze cu restul lumii, să se integreze în colectiv, dar și la capitolul ăsta m-am simțit foarte bine. Adică au fost seri frumoase acolo în camp în care spuneam povești, cântam cântece de copii mici ca la grădiniță, ne umpleam și noi timpul cu ceva înainte de culcare pentru că după apus nu mai aveam ce să facem până când ni se făcea somn. Ne găseam diverse activități”.