Comentează„Astăzi, am devenit tată! Stiam asta de nouă luni, am încercat să anticipez, împreună cu Andra, toate stările și faptele, am plănuit, am așteptat, mi-am imaginat, am cumpărat, am decorat, am avut emoții. Și totuși, oricât mi-ar fi lucrat mintea în acest răstimp, nimeni și nimic nu mi-a putut da vreun indiciu despre cum este, cu adevărat, să-mi țin copilul în brațe pentru prima dată! Este ceva absolut unic și imposibil de redat în cuvinte – deși vedeți bine că asta mă străduiesc să fac…
L-am ținut pe David în brațe și mi s-au înmuiat genunchii, doar responsabilitatea și dorința de a-l susține în siguranță mi-au dat tăria să rezist pe picioare. Emoția tindea să-mi topească ligamentele. Mi se părea mic și neajutorat, deși e un copil frumos și puternic, voinic, cu o greutate și o lungime capabile să-i asigure deja autoritatea printre ceilalți bebeluși din maternitate: 3, 760 kg și 54 de cm. A primit nota 10 la naștere – este evaluarea doctorului Nicolae Poiana, căruia îi mulțumesc pentru tot! Nu-mi amintesc de nicio altă situație similară, în viața mea. Iar eu nu sunt genul de om care să fi avut o viață obișnuită, liniară. Cu toate astea, dincolo de toate schimbările majore din drumul meu profesional, dincolo de toate călătoriile, evenimentele palpitante, visurile și zbaterile, acesta este primul moment de-o frumusețe și de-un absolut pe care cu greu sunt capabil să le descriu în vorbe. Trebuie să fiți părinți ca să înțelegeți exact ceea ce spun acum.
Sunt fericit, împlinit, mândru. Nimic nu te face mai responsabil, mai rațional și mai curajos decât momentul acela decisiv, punctul zero al noii tale misiuni. De-acum înainte, viața mea se împarte în două – înainte și după primul copil – o departajare pe care o cunoșteam teoretic de mult timp, dar abia acum îi înțeleg și îi simt toate sensurile. O dată cu nașterea copilului nostru, eu ți Andra ne-am născut a doua oară”, scrie Măruță pe blogul său.
Citește și: Andra şi Măruţă au un băiat de 3,700 kilograme