Comentează“Miracolul – spunea Mircea Eliade – este ascuns în cotidian, vibrează în jurul nostru, ne face semne, ne ademeneşte. Şi întradevăr, fibrele lui tainice, ameţitor de complexe se lasă uneori surprinse, fapt petrecut, sub impactul forţei muzicii, într-un loc pus la dispoziţie cu generozitatea gratuităţii de către Primăria Municipiului Bucureşti, pentru concerte în aer liber dedicate lui George Enescu, respectiv în Piaţa Festivalului.
Cum altfel s-ar fi putut întrepătrunde armoniile eliberatoare, neasemuit de frumoase ale flautului lui Cătălin Opriţoiu, cu şuierul necontenit al străzii, biruindu-l? Transcripţia unei celebre partituri violonistice semnate de A.Haciaturian pentru flaut este, în sine, un act de curaj vizând o împătimită temeritate artistic, scrie muzicologul Tanţa Diaconescu pe www.infopres.tv.
“Acompaniat cu har şi intuiţie de dirijorul Florin Totan, maestru experimentat, capabil să domine şi să compatibilizeze undele sonore în spaţializări dintre cele mai inedite (chir şi nefavorabile) flautul lui Cătălin Opriţoiu a sunat clar, limpede, orfic, atingând fără echivoc centrul vital, exploziv al muzicii imaginate de compozitorul armeam.
Partener de nădejde, virtuoasa Orchestră Sinfonia Bucureşti a oferit publicului un program calibrat la cerinţele unei aristocratice săli de concert, ignorând condiţia de spaţiu deschis ambiental, al scenei. Adagio-ul din Baletul Spartacus de A.Haciaturian şi Dansurile polovţiene din Opera Cneazul Igor de Al.Borodin au vrăjit auditoriul, interpretate cu elanul, cu fantezia şi frumuseţea ce aureolează concertele derulate sub bagheta maestrului Florin Totan, finalizate mai mereu, prin bissuri – acum, ultimul din cele trei dansuri polovţiene”, mai susţine cunoscutul muzicolog.
“Cine îşi rupe câte o oră, două din timpul serilor acestui început de toamnă pentru a veni în Piaţa Festivalului nu are decât de căştigat”, mai spune Tanţa Diaconescu.