Libertatea: Ai avut totul. Cum e să o iei de la 0?
Cătălin Zmărăndescu: Am plătit mult mai mult pentru că am fost mult sub 0. Am avut într-adevăr o casă frumoasă, o familie fericită, avere… dar ce folos, totul nu a fost decât un vis. Ceea ce nu durează nu e fericire, e un drog mizerabil. Am învăţat să fiu singur, abandonat, dar de fiecare dată când am fost trântit la pământ mi-a rămas speranţa.
Până anul trecut ai muncit pentru patron, casă, firmă. Acum pentru cine munceşti?
Mă lupt pentru copiii mei în primul rând şi încerc din răsputeri să-i fac să nu simtă lipsa tatălui lor. Mă zbat pentru mine, mă lupt să nu mai repet greşelile trecutului. Ştiu că cine a fost odată în vârf va şti să o facă şi a doua oară. Şi voi reveni mai puternic ca prima dată.
Cine te mai susţine acum din fosţii tăi fini, prieteni?
Susţinere? N-am pe nimeni de amitit la capitolul asta. Norocul meu s-a numit domnul Nicu Gheară, care m-a făcut să vad altfel lucrurile şi m-a adoptat într-o familie cu promisiunea să mă însor, să îndrept lucrurile din viaţa mea. Din vechii prieteni n-am rămas decât cu două persoane cărora nu le-a plăcut niciodată publicitatea.
În ochii opiniei publice esti un erou social pentru ce ai făcut pentru George Becali, momentul când ai recuperat maşina furată. Consideri că ai greşit atunci când, loial fiind, ai acţionat dincolo de orice?
Nu ştiu dacă sunt erou, doar că mi-am făcut treaba în acel moment. Nici o clipă nu a existat intenţia de a face rău cuiva, sunt sportiv prin educaţie, nu bătăuş. Am vrut să recuperăm bunul furat. De greşit? Da, poate că trebuia să insist mai mult ca hoţii să fie predaţi poliţiei.
Pe toţi cei aproapiaţi ţie i-ai transformat în fini?
Dincolo de orice, finii mei lucrează în continuare la fostul meu şef. Îi consider în continuare fini în adevăratul sens al înrudirii şi le doresc multă sănătate.
Cu oricine vorbeşti, îţi lauzi copiii. Îşi seamănă?
Sunt copii buni, sufletişti şi responsabili Îi iubesc şi-mi fac viaţa mai frumoasă când sunt cu mine. Regăsesc câte puţin din felul meu de a fi în fiecare dintre ei. Alexandra e mai rece şi mai calculată – ştie să-şi aşeze totul în favoarea sa. Mihai este mai mămos şi mai visator – aşa eram eu la vârsta lui, dar asta nu-l împiedică să-şi ia în serios viaţa. Deşi ar trebui să mă bucur, îmi pare rău că problemele mele i-au făcut să se maturizeze mult mai repede. Sincer, micuţii au înţeles că nu mă dau peste cap să le promit zăpada de Crăciun ci doar tot ce le trebuie.
Cum te-ai acomodat în Anglia?
Destul de greu. Mi-a luat ceva timp să mă acomodez aici. Ai patru anotimpuri într-o singură zi. Acum, după mai mult de un an petrecut aici, s-au mai aşezat lucrurile. Mă antrenez, am un serviciu bunicel, îmi permit să-mi acopăr cheltuielile.
Cum te gospodăreşti singur?
Ce, sunt singurul bărbat care-şi spală rufele ori îşi găteşte? Destul de bine.
Eşti singur acum în viaţa ta privată?
Nu am nici o relaţie sentimentală. Sigur că îmi doresc o familie însă în ziua de azi o relaţie bazată pe respect şi iubire foarte rar găseşti. Am avut câteva încercări eşuate dar, de, speranţa moare ultima.
Descrie-te în câteva cuvinte, cum eşti în relaţia ta cu femeile?
Modestul din mine zice că sunt un om care nu poate fi uşor uitat!
Ce părere ai de cluburile faimoase londoneze?
Nu sunt eu aşa petrecăreţ de club. Primesc multe invitaţii la diverse petreceri însă puţine le onorez. Nu prea mă dau în vânt să ies în cluburi cum nici înainte n-am prea făcut-o. Prefer o viaţă cumpătată mai ales că am de reconstruit o viaţă: a mea.
Dincolo de grijile tale esti un tip jovial, întotdeuna binedispus.
De când am realizat că nu contez pentru nimeni, oricât de multe aş face, mi-am dat seama că e mai bine să trăiesc şi pentru mine, să-mi văd de viaţa mea, să arăt că mă bucur de ea zâmbind.
Intră acum pe shop.libertatea.ro și cumpără, la un preț excepțional, DVD-ul «Tatăl»!