Libertatea: Intri în anul 2020 cu cel de-al 20-lea Revelion prezentat. La câte ți-ai propus să te oprești?
Dan Negru: Contează performanța, nu longevitatea. Vreme de 20 de ani, am avut șansa ca toate Revelioanele mele să fie lider de audiență, să fie cele mai urmărite la televizor. I-a spus odată Stela Popescu lui Arșinel că “Dintre noi toți, Negru e cel mai longeviv în Revelioane, a făcut mai multe ca oricare dintre noi”. M-au măgulit vorbele ei.
Am avut șansa pe care ei n-au avut-o, să prind 20 de ani legați în care publicul să fie dornic să petreacă Revelioanele la televizor. Nu anii din viață contează, ci viața din ani. Puteam să fac o mie de Revelioane, dar dacă ele nu aveau aprecierea publicului an după an, nu aveau valoare.
Întrebarea “când te oprești” o aud adeseori, pentru că nu suntem o țară cu repere, consumăm rapid, uităm repede și vrem mereu lucruri noi. În țările cu un showbiz cu istorie contează mult eticheta “since…”. La noi e o rușine. Mi-a sugerat un șef de televiziune, cândva, să nu mă mai laud cu anii de performanță, să par că acu încep totul. M-a amuzat sugestia lui, dar ăștia suntem.
Mi-a luat mult să-i conving pe ai mei să-i
facem aniversarea de 80 de ani lui Piersic la televizor. Americanii caută să
smulgă tot ce pot din de Niro sau Pacino, dar pentru noi Piersic e “old” și
“lame”. Mă bucură că am găsit înțelegere pentru longevitate la Antenă, pentru
că într-o piață TV ca a noastră nu știu să existe exercițiul longevității
performanței. Fallon e la NBC din 1999 și NBC se laudă cu asta ori de câte ori
poate.
– Rămânem la 20… dar ne întoarcem un pic în timp, pe când aveai 20 de ani. Ce făceai atunci? Ce trăsnăi îți amintești din perioada aceea?– În 20 de ani poți să te faci, din copil, om mare. N-aveam 20 de ani când am început să fac radio la Timișoara și apoi televizune. Sunt norocos că în anii ăștia am avut șansa să stau pe aceleași platouri de televiziune cu marile legende ale showbizului românesc, după cum sunt norocos că la 20 și ceva de ani am ajuns la București, la Antena 1, unde am avut norocul să încep primele mari formate internaționale care au ajuns în România. E meritul lui Valeriu Lazarov și îl pomenesc în orice interviu despre televiziune.
Dar e o diferență uriașă între ce se întâmpla atunci, când exista un singur ecran, cel al televizorului, și ce se întâmplă acum, când ecranele și ofertele de conținut sunt infinit mai multe.
Îmi amintesc de vorbele lui George Pruteanu, care îmi spunea că suntem abia în zorii internetului. Televizunea n-o să dispară și publicul clasic de TV, chiar dacă va fi mai puțin numeros, nu va dispărea, doar că se va diferenția tot mai mult de publicul de online. Sunt consumatori diferiți. Asa că sunt liniștit când vine vorba despre Revelioane la TV. Nu vor dispărea.
Publicul clasic de TV se va regăsi tot mai mult în vedete de TV, după cum publicul de online va avea idolii lui. Nu se vor intersecta niciodată și dacă s-ar fi întâmplat ca televiziunea și online-ul să colaboreze, primii care ar fi făcut-o ar fi fost americanii sau cei din țările cu experiență în lumea televizunii. Nu s-a întâmplat în țările civilizate și e greu de crezut că se va întâmpla la noi, în estul Europei.
“Dacă îi auziți pe ăia care spun că Esca sau
Negru iau milioane pe an, să știți că exagerările sunt uriașe”
– Câți bani primești să prezinți Revelionul?
– Dacă aș fi prezentat 20 de ani Revelioane în America și dacă toate erau lider de audiență, cele mai urmărite, an după an, probabil că azi eram nefericit, pentru că aș fi avut prea mulți bani. Ha-ha! Nu mă plâng deloc.
O dată pe lună îmi citesc leafa în ziare și, de cele mai multe ori, e foarte departe de adevăr. România e țara cu o piață de publicitate infimă în comparație cu civilizația altor țări și din piața asta de publicitate ne tragem și noi salariile.
Dacă îi auziți pe ăia care spun că Esca sau Negru iau milioane pe an, să știți că exagerările sunt uriașe. Am întâlnit mulți prezentatori străini și am deschis discuția despre bani. Diferențele sunt mari și în sus, și în jos. Cândva, am povestit cu Paolo Bonolis, cel mai popular prezentator italian, despre salarii și când a aflat cât câștig, m-a intrebat cât ia un jucător de fotbal din Liga 1 de la noi, iar când i-am spus salariile fotbaliștilor mi-a spus că și eu câștig bine, pentru că salariile fotbaliștilor din Italia sunt înzecit mai mari. El se raporta la fotbaliștii italieni, după cum eu, aici, mă raportez la ai noștri.
Nu banii m-au mânat spre Revelioane. Dacă era așa, de la al 5-lea sau al 10-lea m-aș fi țăcănit, mi-aș fi luat-o în cap, m-aș fi crezut o mare vedetă și aș fi cerut mult mai mult și totul s-ar fi prăbușit, pentru că piața de publicitate de la noi are o limită a banilor. E bine așa cum e… Ca să fiu fericit, mă uit în jos, nu mă uit în sus. Mă uit la prezentatorii din Albania, nu la cei din Italia sau America…
Uneori, când sunt supărat pe breasla mea, mă
duc la Timișoara și mă întâlnesc cu colegii mei care au rămas acolo. Apoi, mă
întorc fericit în București. Piața media din orașele României e subdezvoltată,
anemică și lipsită total de finanțare. Eu am plecat de acolo și aici, unde am
ajuns, nu am voie să mă plâng.
Negru face Revelionul cu Negru! “O să ne uităm
la televizor, o să mâncăm mult și o să ieșim la artificii la miezul nopții”
– Unde petreci Revelionul și în ce formulă? Cu copii, fără copii?
– Diferă de la an la an. Am avut ani în care am făcut Revelionul cu Negru, adică am stat la televizor acasă, am avut ani în care am fost pe scenă sau ani în care am fost pe continente îndepărtate, unde nu prindeam nici la telefon Revelionul de la noi. Nu avem în familie reguli la Revelioane. Reguli avem doar la Crăciun, pe care-l petrec mereu cu ai mei de acasă.
Dar datorită acestor 20 de ani de Revelioane, mi se întâmplă să încep să primesc de prin august oferte să prezint Revelioane prin diferite locuri. Nu vreau să-mi dezmint faima de zgârcit, dar de multe ori am refuzat să prezint petreceri de Revelion. Am făcut-o ani de zile, știu cum e.
Anul ăsta, de exemplu, am refuzat orice ofertă de a prezenta Revelionul și mi-am propus să-l fac cu Negru, acasă. Ha-ha! O să ne uităm la televizor, o să mâncăm mult și o să ieșim la artificii la miezul nopții.
În schimb, mi-a blocat Revelionul pentru la anul, când o să prezint petrecerea pe o pârtie din România.
– Te-a bătut vreodată gândul – sau poate te bate în continuare – să te întorci la Timișoara, să te întorci în radio, să lași televiziunea și să duci o viață mai liniștită?
– M-a bătut gândul să mă întorc la Timișoara, dar nu ca să duc o viață mai liniștită. Poți să ai o viață agitată în vârf de munte și o viață calmă în mijlocul unei metropole. Depinde de om. Mi-am găsit un microclimat liniștit cu ai mei, de la copii și soție până a Ciobănescul meu mioritic, Google. Și asta se poate întâmpla oriunde și oricui.
– Ai reușit să faci avere, dar sigur nu vrei ca Dara și Bogdan să fie niște copii de bani gata, obișnuiți să primească tot ce cer. Cum îi înveți valoarea banului?
– Cunosc copii de bani gata admirabili, dar cunosc și copii de bani gata fără scrupule și fără viitor. E adevărat, ține mult de educație, dar ține și de genele pe care le poartă. Tragem speranța că ai noștri vor avea o bună educație și gene pe măsură. Doar asta e speranța oricărui parinte, nu? Nu există lecții pe care să le predai despre valoarea banului și succesul în viață.
Nu sunt deloc adeptul cărților idioate din librării care îți explică cum să devii milionar sau cum să ajungi să ai succes. Lecțiile părinților și ale bunicilor nu se citesc în cărți și nu se explică la televizor.
– Crezi că-ți va călca vreunul din ei pe urme? Ce talente și ce pasiuni au?
– Mie mi-a plăcut mult răspunsul lui Constantin Chiriță, cel care a scris “Cireșarii”, la o întrebare asemănătoare. Să fie oameni sinceri, blânzi și cinstiți era răspunsul lui. Și eu cred că astea sunt calitățile pe care le vei întâlni greu în anii care vin. Am cunoscut generații multe la “Next Star”, show-ul meu cu copii, și am văzut puști incredibil de isteți, genii, minți luminate sau talente uriașe. Vor fi generații mult mai inteligente decât cele care au fost datorită tehnologiei, dar bunătatea și cinstea nu vin prin niciun gadget.
Sunt sigur că asta va face diferența în anii viitori. Smart sunt toți. Buni la suflet vor fi tot mai puțini. Bunătatea va fi cartea câștigătoare. Așa că până la pasiuni și disperarea de a avea un copil campion, încercăm să le construim caracterul.