Ce făcea Andreea Berecleanu cu banii de Sorcovă. „Bunicii erau darnici”

Invitată „La cină cu Ionela Năstase și Adi Hădean”, la Digi24, Andreea Berecleanu a povestit că marea ei pasiune a fost întotdeauna schiul, sport pe care îl practică de la doi ani. Cunoscuta prezentatoare TV a rememorat ce făcea cu banii pe care îi primea după colindatul de sărbători.

Prima pereche de schiuri, la „mâna a doua”

„La Sorcovă primeam bani. Bunicii erau darnici, își păstrau bani ca să îmi dea. Moș Nicolae venea cu hăinuțe, Moș Crăciun mi-aducea jucării”, a rememorat Andreea Berecleanu. Dintre toate darurile însă, i-a rămas în minte prima pereche de schiuri. 

„Adoram să schiez, dar la acea vreme erau doar schiuri de lemn. Și am primit prima mea pereche de schiuri adevărată, cu clăpari. A fost minunat. Ori nu se găseau, ori erau foarte scumpe. Ulterior, am aflat că au fost schiuri second hand, dar au fost minunate. Poloneze”, a povestit vedeta TV.

Scrisorile Moșului, din generație în generație

Sumele obținute de Sărbători serveau vacanței mult așteptate. „Nu cheltuiam niciun ban de la Sorcova, îi foloseam pentru a merge la schi, în vacanța din ianuarie, care era cu atât mai costisitoare pe vremea lui Ceaușescu, comparativ cu acum. Adunam acei bănuți pentru cabluri, teleschi și restul”, și-a mai amintit Andreea. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Mama ei a instaurat și o tradiție pe care o duce și ea mai departe: păstrarea scrisorilor pentru Moș Crăciun. 

„Când eram copil, scriam scrisori. Mama le-a păstrat, două-trei, ne amuzăm. Și eu le-am păstrat pe ale copiilor mei. Nu ceream obiecte, nu aveam repere jucării. Cel mai mare cadou era ca în ianuarie să merg la schi. Și tot ceea ce primeam, mănuși, pulovere, le voiam fiindcă eram fascinată de schi”, a mai povestit aceasta.

Ce-și dorește de Sărbători

Andreea Berecleanu a mărturisit că nu a pus niciodată preț pe  cadourile extraordinare. „Niciodată nu mi-am dorit decât să fim împreună toți, așa cum suntem. Nu sunt vorbe în vânt. Așa mi-am dorit și la 30, și la 40 de ani, și când eram copil, sub o altă formă. Nu știu să mă gândesc la obiecte, la ceva palpabil. Nu doar de Crăciun, nici de zilele mele de naștere. Îmi propun să nu mă agit în luna decembrie, să mă bucur din plin. Îi învăț și pe alții asta, de cele mai multe ori îmi iese”.

Urmărește-ne pe Google News