ComenteazăSore nu a mai putut dormi în noaptea de dinaintea nașterii și a pierdut timpul pregătindu-se, arătându-se și fardându-se, deși recunoaște că a făcut toate aceste lucruri pentru confortul ei personal.
”Ora 3 dimineață, 25 martie. Nu am dormit deloc, m-am frământat, m-am întrebat oare cum o să fie, mi-am imaginat momentul întâlnirii noastre. Am consultat ceasul și am realizat că în fix 6 ore urma să intru în sala de operații. Au urmat 3 ore în care m-am machiat, m-am coafat, m-am parfumat și mi-am imaginat că îi va plăcea mult de mine în momentul în care ne vom cunoaște (evident, era doar pentru confortul meu psihic). Nu știu când am ieșit din casă, pe ce traseu a mers mașină dar știu perfect momentul în care am pășit în maternitatea Regină Maria. Era ora 8 dimineața, afară stătea să plouă, mie îmi era super foame (cu 6 ore înainte de operație nu ai voie să mai mănânci nimic), aveam stomacul ghem de emoție. M-am uitat la Mircea care mi-a zâmbit încurajator și am intrat cu dreptul în spital”, a povestit Sore pe blogul personal.
După ce-a ajuns la clinica privată la care a născut, emoțiile au copleșit-o atât de tare încât a uitat și de grupa de sânge și nu le-a putut răspunde la întrebare asistentelor care voiau să știe acest lucru.
Citește și: Sore a dezvăluit ceea ce fanele au vrut să audă! „Apelez la artificii, peruci şi breton fals
Până la ora 9, tot personalul medical m-a facut să râd, m-au îmbărbătat (mi-era teamă, recunosc) deși în secunda în care am intrat în sala de operații, n-am mai auzit nimic. Eram atât de concentrată să fie totul bine, emoțiile clocoteau în mine pentru că din minut în minut urma să o cunosc, încât în momentul în care asistenta m-a întrebat ce grupă de sânge am, m-am blocat. Efectiv, nu am mai știut. Am fost amnezic[ din cauza emoțiilor. Următoarele momente s-au desfășurat atât de repede încât nu reușeam să aud nimic altceva decât inima cum îmi bătea, cum galopa, mai bine zis. Și dintr-o data, am auzit-o. S-au risipit toate stările de panică și m-am liniștit pentru că am auzit-o și am văzut-o. Un ghemotoc cu părul brunet care plângea din toate încheieturile. Buzele groase, degețelele lungi, năsucul fin. Le-am văzut pe toate într-o secundă. Ce am simțit atunci? Nu găsesc cuvinte terestre că să exprim. Am plâns de fericire, nu am fost capabilă să articulez vreun cuvânt. Pur și simplu, am privit-o, i-am transmis toată dragostea mea și deși îi promisesem tacit multe încă din burtică, acum că o cunoșteam, am știut că sunt promisiuni pe viață! Și că se vor îndeplini!”, a mai scris Sore.