ComenteazăAbia te-ai reîntors în
București, întrucât ai preferat să mergi la Timișoara, pentru a fi mai aproape
de familia ta. Cum a fost izolare alături de fiul tău?
Am petrecut mult mai mult
timp decât suntem obișnuiți să petrecem, până într-o zi când fiul meu a venit și
mi-a zis că vrea să plece. I-am zis că înțeleg prin ce trece pentru că și eu am
trecut prin chestia asta, dar la o vârstă mult mai înaintată. Când am vrut să
plec de acasă nu aveam vârsta lui, la 10 ani. El stă la bunici la țară, la Sarmisegetusa,
unde cu adevărat e foarte frumos să copilărești. Pentru că e o zonă de munte,
are prieteni și acolo ei nu au simțit atât de abrupt această perioadă, pentru
că erau în natură.
Dar cu tine nu poate să facă
ce vrea el? Nu te văd un părinte autoritar ci, din contră, unul cu care se
distrează foarte tare.
Mai nou, ne certăm. Că am început să devin, așa, un mentor, un exemplu, și îi zic mereu să nu facă precum am făcut eu, să învețe din greșelile mele. Încerc să-l fac să citească mai mult, îl fac să se apropie de niște chestii cu care o să se întâlnească în viață. Așa că încerc să-l fac să experiementeze anumite lucruri, să nu se lovească cu capul…
Am văzut că, printre cărți și
alte activități educative, ați făcut și filmulețe pe Tik-Tok. Cum de l-ai
convins?
Ne-am descoperit niște
veleități actoricești, și eu și el. Tik-Tok-ul se adresează cumva acestei
generații. Ne-am distrat foarte tare. Uneori poate am exagerat, dar na… Am
petrecut mult timp cu el în perioada asta, e unul dintre lucrurile bune pe care
le-a adus la pachet această pandemie.
Cum privești acum faptul că
ai devenit tată la 25 de ani? Crezi că trebuia să fii „mai copt” la minte
înainte de acest eveniment?
De foarte multe ori chiar l-am văzut ca pe fratele meu, chiar îl și prezint uneori așa. S-a întâmplat abrupt și nu cred că eram pregătit, de fapt nu cred că un bărbat poate fi pregătit vreodată, pentru a fi tată. A fost foarte mișto pentru că am trecut prin niște experiențe pe care eu acum le văd la oamenii din jurul meu, la prieteni care s-au căsătorit după 30 de ani, care acum fac copii. Ei acum trec prin toate etapele prin care eu am trecut de foarte tânăr și îmi dau seama cât de mișto a fost că am avut ocazia asta. Că eu sunt acum în situația în care pot să vorbesc cu fiul meu pe Whats App, am diferite discuții foarte interesante, în timp ce prietenii mei abia își leagănă copiii. E foarte tare că am crescut împreună cu el. De multe ori împărțeam jucăriile și nu glumesc. Toate jucăriile lui trec mai întâi prin mâna mea, pentru că și eu sunt un copil.
Copil ai, dar de căsătorie cât
mai ai de gând să fugi?
E genul de experiență care
trebuie să mă lovească în spate. Cu siguranță nu va veni din partea mea: „gata,
acum mă însor”. Sunt în faza vieții mele în care am descoperit liniștea, ceea
ce e mare lucru și îmi place cu mine. Am ajuns să mă cunosc mai bine și, până
la urmă… așa băiat bun, de ce să-l chinuim? (râde)
Dar nu îți este teamă că ai
putea să rămâi singur?
M-am confruntat de-a lungul timpului cu astfel de situații. Dar, când o fată îmi spune că mă părăsește, o întreb ce vrea de fapt să-mi spună: că pleacă și mă lasă singur în casa mea, cu tot ce am eu, de la mașină, la banii mei, la munca mea, și cu toate fetele astea din jur? Ce pot să-i zic: “te rog, nu pleca?” Serios vorbind, eu cred că trebuie să ajungi la o super înțelegere și un super ambient pentru toată lumea. Ca să funcționeze.
De fapt, tu ești un romantic
incurabil, dar nu ai găsit încă acea femeie care să te facă să o duci în fața
altarului?
Nu spun că nu am găsit-o sau
că nu există, spun doar că nu a venit momentul ăla când să cânte preotul în
Biserică, să mă învârtă în jurul altarului și să-mi pună coroana pe cap. Ca
idee, îmi doresc foarte tare ca nunta să fie făcută o singură dată. Dacă am reușit
să ajung atât de departe fără să stric relația sper ca, din momentul ăsta, dacă
mă căsătoresc, să o fac pentru totdeauna.
Cu cât amâni mai mult, cu
atât începi să ai mai multe cerințe de la o femeie și să te deranjeze anumite
lucruri, care poate la 20 de ani nu te deranjau. Nu te-ai gândit și la asta?
Așa e, mi-am dat și eu seama
că, trecând vremea e tot mai greu. Pe de-o parte devin și eu mai dificil. Am
tabieturile mele, nu vreau nimeni să-mi facă deranj nici în minte, nici în
casă. În dezordinea mea eu știu să fac ordine. În plus, odată cu înaintarea în
vârstă începi să deschizi ochii. Adică, la 20 de ani, eram ușor de prostit, mă
prosteai cu biletul de autobuz în buzunar, acum e mai greu să mă prostești. Am și
văzut multe la viața mea și am văzut și cam toate tipologiile de femei. E greu
să mă mai prostești. Nu e imposibil, dar e greu.