ComenteazăCodin Maticiuc este un cunoscut personaj din lumea mondenă a Capitalei. Acesta a făcut, mai în glumă, mai în serios, o analiză a anului care stă să se încheie.
Codin Maticiuc și-a făcut rugăciunea de sfârșit de an: 2016, cu bune și cu rele
„Rugăciune de sfârșit de an
Îți mulțumesc, Doamne, pentru cel mai urât an din viața mea.
Îți mulțumesc, Doamne. Nu, nu sunt ironic, nu mi-aș permite, nu cu Tine. Noi, otodocșii cerem. Așa ne e rugăciunea, obiceiul, nu e vina noastră, așa am fost educați. „Dă-ne, Doamne. Ajută-ne, Doamne.”
Catolicii doar Îți mulțumesc pentru ce au primit deja. Am să le iau exemplul:
Îți mulțumesc, Doamne, pentru cel mai urât an din viața mea. Așa a fost el, asa a fost 2016 dar NU, n-am nevoie să-mi arăți că se poate mult, mult mai rău. Știu, Doamne.
Anul acesta a fost greu. Mi-ai luat băiatul la tine. Pisoiul. Îl știi, Doamne, căci își pierduse un picior de mic, îl recunoșteai ușor de sus, de la Tine. Dupa șchiopătat. De când nu mai e și adorm pe canapeaua unde dormeam împreună mă trezesc cu dureri de piept căci acolo dormea el. Pe pieptul meu torcea. Tocmai lipsa greutății sale îmi apasă pieptul acum și mă trezesc de durere, Doamne. Dar din durerea asta, Doamne, am luat-o pe ea. O puștoaică de cinci luni, tot maidaneză, tot cu trei picioare. Poate ca era rândul ei, Doamne și de aceea a făcut băiatul meu boala aceea groaznică.
Anul acesta mi-am pierdut o afacere. Cu ea, am pierdut și bani. Am suferit enorm căci am construit-o la propriu cu mâinile mele. A fost și prima oară când am construit ceva, de la zero, integral. Nu doar cu banii și mintea, dar și efectiv cu mâinile. Acum e la pământ la propriu și la figurat. Îți mulțumesc Doamne însă că altă muncă de-a mea a văzut lumina zilei anul ăsta. Două Lozuri a intrat la TIFF în primăvară și pe ecrane în toamnă și a rupt tot. Și dacă ăla a fost prețul să fie primit, Doamne, că mulți oameni au mai muncit la filmul ăla. Nu doar eu. În felul ăsta ne-ai dat tuturor, ne-ai încărcat pe toți.
Anul asta m-a părăsit și iubita. Iubita, cu articol hotărât, enclitic, „a”. Lipsa ei o simt ca pe o gheară în pieptul meu și așa apăsat de plecarea motanului. Părinții mei si cu mine, Doamne, suntem sănătoși și-ți mulțumesc pentru asta. N-are legătura dar ma gandesc ca trebuia să-Ti multumesc pentru ceva important pentru a-mi alunga gândurile triste legate de EA. Și e tare important, Doamne, mulțumim.
In 2016 am avut virus Zika, una bucata Brexit, un camion al groazei pe o faleză aglomerată la Nisa și un altul a spulberat un târg de Crăciun la Berlin. Una bucată lecție in idiocrație de la Trump. Astea sunt doar cateva exemple de ce am avut. Iată însă ce NU mai avem din 2016: Marin Moraru, Muhammad Ali, Mircea Albulescu, Prince, Radu Beligan, Ioan Gyuri Pascu, George Michael. Odihnească-se în pace, Doamne.
N-a fost un an grozav. Îți mai mulțumesc, Doamne și pentru:
– zilele de vară
– că Tom Hanks există și lucrează
– joia aceea de la Untold
– că am filmat pentru Jesus del Cerro
– prietenii de lângă mine
– Acele lu Carlas
– nopțile de la Anonimul
– că nu m-au bătut ăia la Susai
– că am avut o scenă cu maestrul Titieni
– Marea Neagră
– că încă mă lași să sper”, a scris Codin Maticiuc pe pagina sa de pe un site de socializare.