– Ești la pupitrul știrilor sportive de mai bine de 15 ani. Îți mai aduci aminte care a fost prima ta zi de lucru la PRO TV și ce așteptări aveai când ai pășit în redacție?
– Da, îmi amintesc ca și cum a fost acum 3 ani, nu 15. Au trecut foarte rapid, încât nici mie nu îmi vine să cred că aveam 22 de ani când am pășit în redacție… într-un picior. Eram în cârje, pentru că tocmai avusesem un accident. Deși nu îmi era deloc ușor, am vrut să încep noua aventură cât mai repede. Am muncit câteva luni numai în redacție, pe sticlă am intrat mai târziu. Un an am așteptat până să îmi iau inima în dinți și să accept propunerea de a veni la PRO TV. Nu aveam încredere că voi fi la înălțimea așteptărilor telespectatorilor, în număr uriaș, căci veneam de la o televiziune mai mică. Nici nu îmi plănuisem și nu visam la celebritate. Eram cea mai mică din redacție. Așadar, adaptarea a necesitat timp însă acum parcă sunt aici dintotdeauna.
– De când erai mică voiai să intri în lumea televiziunii sau te vedeai făcând altceva?
– Mi-am dorit, pe rând, să fiu profesoară de engleză, stewardesă, actriță și, în final, jurnalistă. Am urmat două facultăți deodată: Jurnalism și Publicitate, în ideea de a lucra în sfera comunicării, într-o redacție sau agenție de publicitate, nu neapărat TV. Cum era foarte greu să te angajezi undeva ca student, după luni de practică în diverse redacții în timpul facultății, am depus CV-ul pentru un post de prezentator de știri, după ce am văzut anunțul la TV, și am fost sunată. Au urmat luni de probe și triere, căci am fost 3.000 de candidați și, de acolo, știți povestea deja. Îmi amintesc cum tata era întrebat cât a dat sau pe cine cunoaște în TV de a reușit să-mi obțină locul de muncă. Era greu de crezut într-o lume în care erau și cazuri de genul, că o fată simplă, care nu cunoaște pe absolut nimeni, nici măcar o secretară sau un paznic la o televiziune, să ajungă prezentator la o oră de maximă audiență.
– De ce sport?
– Anunțul pe care îl văzusem la TV era că se căutau prezentatori de știri, însă redactorul-șef mi-a spus la interviu că mă potrivesc mai bine la sport. Poate eram și prea tânără, 20 de ani, și a văzut și că îmi place sportul.
– De unde a început pasiunea ta pentru sport?
– Nu am fost cu fotbalul. Eram mai de grabă în sala de sport pentru a juca și a urmări meciuri de baschet între licee. Purtam haine largi și șapca pusă invers, nu participam la concursuri de Miss și nu mă machiam.
– Totuși, primul job a fost modellingul. Îți mai aduci aminte ce ți-ai cumpărat cu primii bani câștigați?
– Așa este, mă transformam după școală, când mergeam la casting-uri pentru reclame și prezentări de modă. Era o sursă de venit. Tata, cu mașina lui, mă ajuta să fac slalom între zeci de casting-uri și totodată să nu iau prea în serios acest hobby, căci nu era o meserie, la acel moment. Am câștigat primii bani pentru un spot TV ce avea legătură cu șamponul și cred că mi-am luat o pereche de blugi pe care am purtat-o și 10 ani mai târziu. Mai departe nu m-au mai încăput (râde).
– Puțină lume își mai aduce aminte că debutul tău a fost de fapt emisiunea “Surprize-Surprize”. Cum ai ajuns acolo?
– Am fost la un casting, printre altele, pentru reclame și prezentări de modă, la care am cunoscut o fată care mergea aici. Mi s-a părut o portiță pe care o puteam deschide către televiziune, singură, căci alta nu cunoșteam. Aveam 19 ani, mă împărțeam cu greu între repetiții și cursurile celor două facultăți și am considerat că era o oportunitate de a trage cu ochiul în spatele scenei, în redacție sau echipa de producție a unui show uriaș. Am stat numai trei luni. Când a apărut ocazia de a participa la un alt casting, pentru o redacție de știri, am făcut pasul următor și șefa mea de la acea vreme, Andreea Marin, m-a încurajat să merg în direcția studiilor mele.
– Ce compromis nu ai face nici de dragul job-ului, persoanei iubite sau al banilor?
– Nu m-aș minți pe mine și nici pe cei din jur care mă urmăresc, mă admiră și mă respectă. Nu m-aș pierde pe mine. Și nu le-aș arăta oamenilor o imagine falsă, care nu are legătură cu realitatea mea.