Comentează
Artist cu fire boemă, Cornel Ilei de la Vunk opartă în suflet durere neconsumată. Invitat în emisiunea radiofonică a Iulianei Tudor, artistul a povestit lucruri nespuse până acum, de o snsibilitate aparte, care îl vor înfățișa altfel, de acum, în fața publicului său. Care e cea mai mare rană pe care i-a provocat-o viața?
“Cel mai dureros moment pentru mine din întreagă mea viaţă a fost atunci când a murit mama. S-a întâmplat când eu aveam douăzeci de ani, eu încă nu-mi dau seama ce a însemnat pentru mine. Vreau să mă întorc în acel moment, uneori, dar nu prea ştiu cum, pentru că, atunci, dintr-un instinct de autoapărare, mi-am creat un soi de scut: m-am gândit atunci că, dacă încerc să conştientizez momentul foarte bine, aş fi distrus. Şi-atunci cumva am rămas puternic, pentru că mi-am reprimat foarte mult sentimentele. Sunt momente în care mă întreb dacă m-aş întoarce în timp atunci, sub hipnoză, şi aş intră acolo, în adânc, oare ce-aş găsi şi ce-aş strică?! În timp, mi-am format un echilibru, mi-am găsit un drum foarte stabil emoţional, comparativ cu momentul de atunci. Nici nu-mi mai amintesc foarte bine, am imagini, am momente foarte clare, dar sunt momente pe care nu le ştiu. A fost un şoc, cred că mintea mea şi instinctul de conservare au construit acolo un scut”, i-a povestit Cornel Ilie Iulianei Tudor la emisiunea Petrecere de la Smart FM.
Dar n-a fost singur, căci tragedia a unit ce a mai rămas din familia lui.
”Eram eu cu tată şi cu fratele meu, întâmplarea face că, în decurs de un an de zile, şi bunicile şi mama s-au dus, tragediile acestea ne-au unit pe noi mai tare, am avut noroc de o familie unită, care m-a ajutat, m-a sprijinit, au crezut în mine. După acel şoc, unul pe altul ne-am tras cumva în sus, nu ştiu cum, trei bărbaţi pierzând trei femei într-un an”, a mai mărturisit artistul.