ComenteazăDupă proiecția de la Berlin, a venit rândul celei de la București, unde regizorul a făcut câteva mărturisiri în fața jurnaliștilor. Printre altele, Porumboiu a declarat că a făcut acest documentar dintr-o pornire personală, fără finanțări, din „buget propriu”, cu o echipă foarte mică, formată din doi cameramani și un sunetist. „Laurențiu îmi spusese cu zece ani în urmă că vrea să schimbe fotbalul, că are niște reguli noi. La zece ani după, am spus că trebuie să văd ce e în spatele acestei chestii. L-am sunat și am vorbit puțin cu el, despre cum i-a venit ideea. Am evitat tot timpul să discutăm despre reguli în sine. A început să mă intereseze povestea din spate. Am zis să iau o echipă mică de filmare și să merg la Vaslui, să stăm de vorbă. Dacă iese ceva, iese, dacă nu, nu”, a declarat pentru început Porumboiu.
Pasionat de fotbal și chiar și practicant al acestui sport, regizorul a mai realizat un documentar pe această temă, „Al doilea joc”, un film-eseu în care regizorul, împreună cu tatăl său, arbitrul Adrian Porumboiu, comentează derby-ul Dinamo – Steaua din 3 decembrie 1988.
De data aceasta însă, a realizat un film hibrid între portret, eseu și documentar. „Am filmat șase zile ințial și apoi m-am întors după un timp și am mai filmat două zile. Am luat decizia de a intra și eu în cadru pentru că nu puteam să îl las doar pe el să își explice teoriile despre fotbal, iar eu să rămân în spate. Nu mi se părea funcțional. Ca într-un film pe care l-am făcut înainte („Al doilea joc”, 2014), am încercat și aici poziția de „arbitru”, să las filmul să curgă, să caut o anume fluiditate. Filmul de ficțiune e cu totul altfel. Însă în filme precum „Fotbal infinit”, proiecte mici, produse de compania mea, fără finanțare de la stat, pot explora, de la formule narative și până la gen”, a mai adăugat Corneliu Porumboiu.
Conștient că un asemenea film nu va avea un succes fenomenal la public, fiind un documentar de nișă, regizorul și-a propus totuși ca „Fotbal Infinit” să fie văzut de cât mai mulți spectatori: „Probabil nu va avea o distribuţie foarte largă. S-ar putea să funcţioneze în zona Video on Demand. Fiind un film mai mic, şi asteptările sunt pe masură. Sper să fie văzut, dar nu mă aştept să fie un hit”, a concluzionat Porumboiu, care între timp filmează la lungmetrajul „Gomera”.
„Fotbal infinit” a fost deja remarcat după proiecția de la Berlinale, cotidianul The Guardian dedicându-i o cronică. „O accidentare îl transformă pe un fotbalist inteligent într-unul care visează la un teren octogonal”, explică publicația britanică. Jurnaliștii menționează că documentarul lui Porumboiu aduce în prim-plan un portret neobișnuit. Laurențiu Ginghină a suferit accidentarea în epoca lui Ceaușescu, dar și-a dezvoltat teoria în anii ‘90. „El însuși și fotbalul lui infinit ar putea să fie imaginea satirică și dezolantă a României înseși, împleticindu-se, dar sperând în mai bine. „Fotbal infinit” este o experiență sobră de 70 de minute, însă idealismul excentric al lui Laurențiu Ginghină îți rămâne în minte”, concluzionează jurnaliștii de la „The Guardian”.
CITEȘTE ȘI