ComenteazăCorneliu este un tip modest și foarte muncitor. Îi place să repare, să renoveze, să construiască, așa că nu a putut sta deoparte când colegii din echipa emisiunii s-au apucat de treabă, ci a muncit cot la cot cu designerii și arhitecții la transformarea locuințelor unor oameni greu încercați de viață!
Actorul de 35 de ani, pe care-l vom vedea la PRO TV de luna viitoare, în noul sezon al emisiunii pe care a preluat-o de la Dragoș Bucur, face toate astea nu pentru bani, ci din suflet, iar reacția oamenilor când își văd locuințele transformate reprezintă pentru el cea mai mare bucurie.
Libertatea: În urmă cu ceva ani, ai cântat în două trupe de băieți, Bliss și Akcent. Ce visai în perioada aceea, ce idealuri aveai, cât de departe sperai să ajungi în muzică?
Corneliu Ulici: A fost o perioadă foarte frumoasă din viața mea, cu mari emoții și mari schimbări. Am trăit acea scurtă perioadă de celebritate cu sufletul curat și cu o doză de naivitate. Visam să aducem un aer nou în muzica românească. Nu știu exact când, dar a existat un moment în care mi-am dat seama că e doar o etapă și că atunci când se va încheia, îmi voi relua drumul către actorie, pe care mi-l alesesem încă din timpul liceului.
Colaborarea cu Akcent a durat puțin mai bine de jumătate de an și sunt foarte recunoscător că am avut experiența asta. Am avut multe cântări în străinătate. Am fost în Italia, de două ori în Rusia și de nenumărate ori în Polonia.
Acum nu mai cântă decât prin casă
Acum mai cânți? Te tentează un musical?
Da, mai cânt, dar doar „domestic”. (râde) Și da, visez să joc într-un musical.
În prezent, în afară de „Visuri la cheie”, ai și alte proiecte în derulare?
În momentul de față, emisiunea reprezintă activitatea mea principala, însă lucrez și la alte proiecte, în măsura în care pot să împac programul de filmare. „Visuri la cheie” este un proiect la care țin foarte mult și în care mă implic complet. Reacțiile oamenilor atunci când își văd locuințele transformate îmi umplu sufletul de bucurie și sunt fericit că putem contribui la schimbarea destinelor acestora.
„Trebuie să am grijă ce îmi doresc, că mi se întâmplă”
Ce anume din televiziune te-ar tenta, în afară de „Visuri la cheie” ?
Petrec foarte puțin timp în fața televizorului, pentru că se întâmplă foarte multe lucruri în viața mea și atunci, nu prea am când. Ultima dată când am spus ce urmăresc la TV a fost în urmă cu un an și emisiunea de care vorbeam era „Visuri la cheie” … Trebuie să am grijă ce îmi doresc, că mi se întâmplă! (râde)
Ce-au spus părinții când i-ai anunțat că vei fi la televizor și vei prezenta “Visuri la cheie”?
Au zis: „Doamne ajută!”
Ai preluat ștafeta emisiunii de la Dragoș Bucur. Vă cunoașteți, ați lucrat împreună?
Îl cunosc pe Dragoș, dar până acum n-am avut ocazia să lucrăm împreună.
Spuneai, la un moment dat, că fugi la Baia Mare, la ai tăi, ori de câte ori poți. Vara asta, cu filmările, ai mai reușit să ajungi?
De când au început filmările, nu mai am aceeași flexibilitate ca înainte și, în ultimele 6 luni, am reușit să ajung o singură dată acasă la părinți. Dar asta mă face să apreciez și mai mult momentele pe care le petrecem împreună când reușim să ne întâlnim. Anul asta mi-am propus să am momente de vacanță de fiecare dată când prind o zi liberă, iar la sfârșitul anului, le voi aduna pe toate ca-ntr-un album.
Face educație în trafic: „Le dau înapoi chiștoacele celor care le «scapă» la semafor”
Fratele tău, Pavel, e tot actor. Ați avut ocazia să jucați împreună?
Îmi doresc mult să lucrez împreună cu fratele meu. E un tip creativ și îi admir foarte mult munca. Mă gândesc că ar fi o experiență foarte interesantă să am ca partener de joc omul pe care îl cunosc și care mă cunoaște cel mai bine. Până acum, am avut mici întâlniri pe platoul de filmare, una dintre ele fiind în miniseria TV „Sons of Liberty”.
Umblă vorba că ești foarte calm. Ce ar trebui să se întâmple ca să te enervezi?
În general, nedreptatea mă provoacă, dar și lipsa de respect. Le mai dau înapoi chiștoacele celor care le „scapă” la semafor.
Ai împlinit 35 de ani în martie. Planuri pentru propria familie? Sau te concentrezi pe carieră?
Îmi fac planuri, da, iar munca mea nu mă împiedică să am o familie, ea este mai degrabă necesară pentru a putea avea o familie. Când? Nu știu. Noi, ardelenii, avem o vorbă: „ce-o da Domnu”.