ComenteazăLibertatea: La prima ediție „Exatlon”, ai stat 5 luni departe de casă… Mulți ar fi zis că nu mai vrei așa ceva. Cum de ai acceptat să repeți experiența?
Cosmin Cernat: Familia a stat cu mine atunci cu mine în Dominicană și acum e iar lângă mine. Mi se pare absolut normal să repet experiența, am avut tot timpul formate lungi, care au ținut 100 de ediții și ani de zile. Anormal ar fi fost să nu accept.
A fost ziua ta de curând, cum ați sărbătorit în familie?
M-au așteptat, după filmări, erau pregătiți cu tort și lumânările aprinse, mi-au cântat „La mulți ani!”. Chiar nu mă așteptam! Am intrat cu rucsacul pe umăr, de la filmare, cu umerașul cu hainele în mână, transpirat tot. Am primit cadou o pălărie, ochelari de soare și, de la soția mea, un ceas pe care mi-l doream. Au fost momente foarte frumoase.
Care-i ritmul de filmare? Cât timp ai să te odihnești între filmări, discuții cu echipa, îndrumări și ce mai e nevoie să faceți acolo?
Ritmul de filmare este unul foarte intens, dar mai ales pentru concurenți, eu nu am nici un motiv să mă vait. E o bucurie, sincer, să poți prezenta și să poți comenta o asemenea competiție!
Dacă ar fi să numești ceva ce te deranjează sau îți creează neplăceri în timpul filmărilor… care ar fi acest lucru?
Căldura. Uneori, este extrem de cald. Dar dacă pentru concurenți e ok, dacă ei merg mai departe, îmi pun șapca pe cap și continuăm.
Ai da statutul de prezentator pe cel de concurent? Crezi că te-ai descurca?
Mi-ar plăcea să mă aflu pe trasee, aș fi extrem de fericit să fiu pe trasee alături de concurenți, cred că dacă m-aș antrena specific, pentru că acum am văzut despre ce e vorba, o luna de zile aș duce-o. Nu e vorba despre bani, pentru niciunul dintre concurenții din prima ediție nu a fost vorba de bani. Ei nu și-au dus traseele la capăt pentru bani. Au acceptat pentru că au crezut în ceva și asta s-a văzut la TV și în evoluțiile lor după terminarea show-ului. Și acum cred că este la fel. Sunt mai multe, foarte multe lucruri pe care nu le-aș putea face – vorbim acum despre trasee. Sunt un om care a făcut sport, dar uitându-ne în buletin, vorba lui Giani Kiriță, îți dai seama că mai scârțâi pe ici, pe colo și că nu poți să le faci pe toate cum ți-ai dori. Sunt câteva trasee scurte pe care aș putea să le duc până la capăt, iar la final, dacă e vorba de aruncat sau de doborât, aș putea să fac față. Dar în rest, slabe speranțe pentru mine…. Dacă m-aș înscrie și m-aș antrena, mi-aș dori tare mult să câștig și aș face orice ca să câștig, pentru că așa e natura omului care a făcut sport. Știi cum e, prima condiție e să crezi. Dacă aș concura, aș crede cu tărie că pot să câștig. Că n-aș reuși, asta e o altă discuție.
Cum faci față, de obicei, privațiunilor, vieții austere, cum este cea impusă concurenților la „Exatlon”? De ce te-ai putea lipsi și de ce nu,?
M-aș putea lipsi de orice în afară de comunicarea cu familia și cu cei dragi, aș putea renunta la orice, la mâncare… Dar asta mi se pare îngrozitor: să ai copii acasă, să ai, poate, tatăl bolnav, mama suferindă, o mătușă care are nevoie de ajutor și să nu poți comunica și să nu știi dacă sunt bine… Asta cred că e cea mai mare provocare pentru concurenți, lipsa comunicării cu familia. Atâta emoție și atâta suferință cât am văzut pe chipurile lor, atâtea lacrimi, atâta frustrare n-am văzut de multe ori în viață mea.
Ai spus că-ți place foarte mult în Canada, ca a doua opțiune decentă pentru o familie ai dat Australia, dar… după ce ai văzut cum e în Republica Dominicană, te-ai gândit vreo clipă cum ar fi să te stabileșți acolo?
Din punctul meu de vedere, prima opțiune decentă este Australia, dar am fost nevoiți să alegem între Canada și Australia și am ales Canada datorită românilor, comunității de acolo. Am oscilat între aceste două țări. Visul meu este să am o căsuța pe plajă și să trăiesc acolo. Ar fi frumos să pot să-mi privesc nepoții alergând pe nisip, într-o țară caldă, fie ea și Republica Dominicană.
După ce s-a terminat primul sezon, ai rămas în Dominicană, o perioadă, cu familia. Ce-ați făcut acolo?
Am vizitat plajele, cascada de acolo, sunt multe locuri foarte frumoase. Samana e o zona splendidă, pe care o recomand turiștilor. Aș recomanda nordul, nu sudul Republicii Dominicane, nu sunt vreun agent de turism, dar m-aș duce în nord.
Dan Negru își dă doctoratul în jurnalism. A fost admis cu nota cea mai mică!