ComenteazăDe unde vine toată energia asta
pozitivă și toate glumele? De mic ai fost un copil pus pe șotii sau nu aveai
loc de frații tăi?
Sincer, nu știu să-ți zic de unde vine această energie. Cred că sunt binecuvântat și sunt recunoscător pentru asta. Sigur că de mic am fost mai agitat și.. îi agitam și pe frații mei. Nici nu vreau să mă gândesc la părinți, cât au avut de furcă cu noi.
Chiar dacă ești autoironic atunci
când vine vorba de aspectul fizic, puțini sunt cei care știu că ai făcut sport.
Ce sporturi ai practicat și de ce ai renunțat?
Ca orice băiat din generația mea,
am fost la fotbal. Apoi am făcut și karate, dar pentru că nu am excelat și nu
eram vreun talent ieșit din comun, am renunțat.
De mic te-ai văzut pe scenă sau
visai la o cu totul altă carieră?
Ca orice copil îți dorești să faci
multe lucruri, inclusiv treaba asta cu scena. Dar pe mine, un băiat dintr-un
orășel mic cum este Petroșani, nu prea mă lua nimeni în serios.
Ți-am zis mereu și ți-o zic și acum
că din punctul meu de vedere ești savuros în rolurile de comedie, însă în
ultimele seriale ești așa mai pe serios, în „Profu” chiar răutăcios . Ești în
perioada în care vrei să arăți că poți și altceva pe lângă comedie, având
eticheta de comediant de stand-up comedy sau pur și simplu ești deschis
provocărilor?
Înainte de toate, sunt actor. M-am axat mai mult pe comedie pentru ca îmi vine mănușă. Nu e vorba de vârstă sau perioadă, ci chiar acum s-a nimerit să fac acest rol, să zicem răutăcios, dar e tot în zona de comedie. Sincer, chiar îmi doresc și un rol într-un film gen dramă. Chiar ar fi o provocare.
Apropos de „Profu”! Cum a fost
Natanticu în liceu? Erai genul de elev pe placul lui Mugur? Sau elev care s-ar
fi împrietenit cu Mișu?
Cu siguranță în liceu nu aș fi fost
pe placul lui Mugur. Sunt sigur că aș fi fost cel mai bun prieten al lui Mișu.
Cum ți-ai construit personajul
Mugur, ținând cont că nimeni nu și-ar fi dorit un astfel de profesor la
ore?
Cred că în fiecare liceu există și
un Mugur, și un Misu. Pot spune că m-am inspirat cumva din viață pentru rolul
lui Mugur.
Ai spectacole de stand-up comedy și
improvizație, filmezi pentru „Profu”, pentru „Pe bune!” și mai nou filmezi și
pentru un lungmetraj regizat de Iura Luncașu. Când ai timp să mai petreci timp și
cu Eliza?
Este o perioadă mai aglomerată, dar nu-mi pare rău deloc! Mă bucur maxim de tot ceea ce mi se întâmplă. Se găsește timp și pentru familie. Oricum, am noroc că și Lizi este în branșă și este mult mai bine așa, pentru că mă înțelege și mă susține.
Ești unul dintre finii lui
Bobonete. Cum sunt sărbătorile la voi, ținând cont că v-ați înrudit cam toți
din gașcă? E un fel de Merlose Place acolo în gașca voastră…v-ați nășit, v-ați
înrudit între voi.
În general, de Crăciun, ne strângem
toți finii la nași și ies niște petreceri de pomină. La un moment dat ai
impresia că suntem pe platoul de filmare, la câți actori suntem strânși la un
loc. Doar că e mai relaxant, pentru că nu e nicio cameră de luat vederi în
preajma și nu ai un scenariu bine stabilit de la început pe care trebuie să-l
urmezi.
Acum ești unul dintre cei mai
îndrăgiți actori de la noi, domeniu cu care tu ai intrat în contact destul de
târziu. De ce ai dat târziu la UNATC? Cine te-a convins?
Prima și ultima dată am dat la facultate la vârsta de 26 de ani. Am dat
mai tarziu pentru că eu deja făcem niște lucruri la televizor și aveam impresia
că nu am nevoie de facultate și că merge așa, doar din talentul nativ. Dar pot
să zic cu mâna pe inimă că este cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viață
până acum, pentru mine. Au fost mulți oameni care m-au sfătuit să dau la
facultate, dar cel mai important om care m-a și convins a fost mătușa mea,
lucru pentru care îi voi fi veșnic recunoscător. Sigur că mai sunt și alții
despre care voi vorbi într-o ediție următoare.