O jumătate de secol, o viață de om a trăit actorul Costel Constantin pe scena Teatrului Național din București, acolo unde a sărbătorit, duminică seara, 50 de ani de activitate.
Discret, fără să îi anunțe pe colegii actori, Costel Constantin a ieșit la aplauze ca de obicei, la finalul reprezentației spectacolului „Omul care a văzut moartea” și le-a vorbit celor prezenți: „Noi considerăm că un spectacol, dacă se joacă de 30 de ori, este unul cu viață și un spectacol cu succes. Datorită acestor minunați colegi ai mei, extraordinari, dumneavoastră, în seara aceasta ați văzut reprezentația cu numărul 170!”, a spus Costel Constantin în aplauzele publicului.
Ulterior, actorul a revenit și a adăugat: „Vreau să vă mai spun un lucru, care mă privește personal. Îl spun pentru prima oară și am ținut să vi-l spun dumneavoastră, pentru că vă zic cu cea mai mare sinceritate, sunteți cei mai importanți pentru mine. Teatrul fără public, fără spectatori, nu există. Și atunci am ținut să vă fac această mărturisire: astăzi, în luna aceasta, am împlinit 50 de ani de când sunt pe scena Teatrului Național!”.
Aplaudat de public și de colegii de pe scenă, Costel Constantin a fost ulterior sărbătorit la cabină cu tort și șampanie și a primit cadouri.
Născut la Galați, pe 20 octombrie 1942, absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa profesor Beate Fredanov, a absolvit în 1964. A debutat ca actor la Teatrul Național din Iași, unde a activat în perioada (1965-1969), cu rolul Călugărul tânăr, “Beckett” de Jean Anouilh, în regia Soranei Coroamă-Stanca.
Din 1969 a devenit actor al Teatrului Național din București, unde a apărut în numeroase roluri principale din piese de Shakespeare, Ostrovski, Gogol, Vallejo, Wasserman, Caragiale, Molière, Dürrenmatt.
„Am avut norocul, şi nu mă feresc să recunosc că despre un noroc – sau şi despre un noroc – este vorba, de a mă întâlni aici cu roluri, dar şi cu oameni de teatru de o calitate deosebită. Au fost întâlniri artistice cu atât mai importante, cu cât se situează în primii doi-trei ani după venirea la Bucureşti, deci, într-o perioadă în care formarea mea ca actor era în plină desfăşurare, şi aceste evenimente (pentru că evenimente au fost) îmi puteau marca evoluţia. Şi cred că mi-au şi marcat-o. Au fost primii paşi pe o scenă covârşitor de importantă şi primii paşi contează totdeauna”, declara în urmă cu câțiva ani actorul.
În film a debutat în „Porțile albastre ale orașului” (1973, regia Mircea Mureșan), iar de atunci au urmat numeroase lungmetraje, printre care „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Buletin de București”, „Căsătorie cu repetiție”, „Misterele Bucureștilor”, „Balanța”, „Pepe & Fifi”, „Dulcea saună a morții”.
În seriale TV s-a remarcat mai târziu, fiind parte a distribuțiilor unor producții precum „Cu un pas înainte”, „Aniela” sau „Iubire și onoare”.
Costel Constantin face parte din ultima generație de maeștri ai scenei naționale. Astfel, rolul voievodului Ștefan din “Apus de soare” a reprezentat pentru actor triumful unei mari cariere.
Este deținătorul unor premii și distincții precum Premiul I pentru interpretare masculină (1970), Premiul revistei „Teatru” pentru „cel mai bun spectacol” si din nou „pentru cea mai buna interpretare masculină“ Festivalul Artelor, ediția 28 (1983), Premiul „pentru cel mai bun spectacol cu o piesă românească” în cadrul Festivalului „I. L. Caragiale” (1990). În 2002 i s-a conferit Ordinul Național „Serviciu Credincios” în grad de Cavaler.