Cronică de film | „Crăciun în sălbăticie” e ca un vin ieftin. Fiert și condimentat, te unge totuși pe suflet

În regia lui Ernie Barbarash (Cubul 3), „Crăciun în sălbăticie” („Holiday in the wild”) e un film romantic despre spargerea rutinei și părăsirea zonei de confort, în căutarea fericirii depline. În căutarea sinelui, dacă vrei, pentru că măștile sociale după care stăm pitiți ne pot face să uităm cine suntem cu adevărat.

Kate (Kristin Davis) e o casnică newyorkeză care la întrebarea „Ești fericită?” răspunde pe ocolite: „Nu sunt nefericită”. Are un soț afacerist și un fiu pasionat de muzică, un apartament luxos și prietene din pătura superioară a societății. Pare că o duce bine, dar…

Fiul intră la facultate și se mută în alt stat, iar soțul vrea să divorțeze. Tocmai când ea aranjase o a doua lună de miere, o excursie romantică în exotica Zambia! Abandonată, Kate decide să zboare singură până-n Africa. Poate că acolo va reuși să-și limpezească mintea…

Orășeanca reușește chiar mai mult. Se îndrăgostește de un ghid local pe nume Derek (Rob Lowe), care-i dezvăluie toate minunățiile peisajului african, dar și părțile mai puțin plăcute: braconierii ucid elefanți pentru fildeș, iar puii rămân orfani sub cerul liber.

Recomandări

Klaus Iohannis i-a răspuns Elenei Lasconi, care i-a cerut să demisioneze pe 21 decembrie: „Cum să plec!?”

Din fericire, Kate a fost cândva medic veterinar, deci își va uni forțele cu un ONG zambian pentru a îngriji elefanții rămași în viață. Cu ajutorul lui Derek, evident.

Acum că și-a redescoperit chemarea și a întâlnit un bărbat cu inimă de aur, oare se va mai întoarce în New York?

Care-i graba?!

În ciuda subiectului emoționant, „Crăciun în sălbăticie” are mari probleme de ritm și structură. Kate e părăsită de fiu și de soț în numai 6 minute, după niște conversații care par rezumate ale unor discuții reale. Totul e pe repede-înainte, Barbarash încercând din răsputeri să nu ne plictisească.

Apreciez intenția, dar din cauza asta primim o poveste superficială. Scenele nu sunt lăsate să respire, dialogul nu apucă să ne marcheze, iar personajele rar primesc ocazia să evolueze.

Referitor la structură, întrebarea „Să revin în New York sau să rămân în Zambia?” răsare după numai jumătate de oră. Orice regizor ar fi adresat-o spre final, dar Barbarash nu are răbdare.

Recomandări

Elena Lasconi îi cere președintelui Klaus Iohannis să plece de la Cotroceni pe 21 decembrie: „Dacă are un pic de onoare, îşi depune demisia”

Mură-n gură

Regizorul nu se-mpacă bine nici cu subtilitatea, fapt ce reiese din dialog. În timpul unui safari, Derek o întreabă pe Kate: „Deci te îndrăgostești…? De Africa?”, replică ce subliniază două adevăruri evidente: 1) protagonista simte fluturași în stomac; 2) ea începe să conștientizeze că în Africa se simte mai acasă decât în NY. Până și un copil putea deduce lucrurile astea, fără ca cineva să i le dea mură-n gură.

Diferența dintre marele oraș și savană o puteam simți fie și numai prin tehnicile de iluminare folosite. În vreme ce scenele din New York sunt scăldate într-o lumină albă rece, sterilă și uniformă, momentele petrecute în Africa se bucură de raze naturale calde, vii, jucăușe, îmbinate cu umbre expresive. Contrastul ăsta dezvăluie mai multe decât o pot face vorbele.

Duși de mânuță

Recomandări

Primul partid care anunță că îl susține pe Nicușor Dan la alegerile prezidențiale din 2025: „Tot suportul necesar, fără a-i cere nimic în schimb”

Sunt trasate și niște paralele interesante între oameni și animale, mai ales între copii și pui, dar – din nou – nu suntem lăsați să le observăm singuri. Cineva trebuie să spună în gura mare: „Pe acest elefant îl va chema Manu, care înseamnă al doilea fiu”. Dragă Ernie, crezi că nu prindeam corelația văzând cum Kate notează pe gard creșterea în înălțime a lui Manu, la fel cum nota pe tocul ușii înălțimea fiului ei?

Regizorul își subestimează publicul din toate punctele de vedere. În mintea lui, suntem o ceată de puști dezorientați, cu puterea de concentrare a unui peștișor de aur, care trebuie duși de mânuță de-a lungul acestei povești previzibile.

Rău, da bun

Dacă e așa rău, de ce ți-l mai recomand?! Pentru că e ușor să ierți defectele unui film de Crăciun, dacă el reușește să te aducă în starea de spirit potrivită. Iar „Crăciun în sălbăticie” apasă clapele care trebuie, sufletește vorbind.

Dinamica dintre Kate și Derek e înduioșătoare, iar actorii – simpatici și convingători. Subiectul ocrotirii animalelor e tratat cu delicatețe, iar eroina e o tipă altruistă și bine intenționată pe care o îndrăgești din prima. În plus, confuzia cu privire la rolul ei pe lumea asta e o problemă cu care oricine poate rezona, deci ne implicăm emoțional în călătoria ei.

E un film călduros și dulce, ca o carafă de vin fiert cu scorțișoară, numai bun de savurat împreună cu cei dragi în perioada sărbătorilor de iarnă. Un vin ieftin care n-a văzut struguri în viața lui, dar condimentat cu ingrediente plăcut aromate care te ung pe suflet.

„Crăciun în sălbăticie” e o producție originală marca Netflix, deci o poți urmări online oricând.

Nota: 6,5/10.

Urmărește-ne pe Google News