ComenteazăCristina Bălan, mesaj emoționant de Ziua Mondială a Sindromului Down, postat pe contul de Facebook. Artista a atașat și un filmuleț, în care apar gemenii săi, în timp ce se joacă și se bucură împreună. Fanii au fost cuceriți definitiv de băieții Cristinei Bălan, iar mesajele și like-urile au curs lanț în dreptul imaginilor cu micuții interpretei.
Cristina Bălan, mesaj emoționant de Ziua Mondială a Sindromului Down, pe 21 martie
„Azi lumea vă sărbatoreste, vă vorbeste, vă aplauda, oameni frumoși și suflete pure!
21 Martie, Ziua Internationala a Sindromului Down. S-a vorbit în ultimul an despre acest sindrom mai mult decat in ultima decada. Lucru care ma bucura nespus. Poate am avut și noi un mic aport, pentru ca am ales sa nu ne ascundem, să nu ne rușinăm și să nu aplecam urechea la suferintele altora din care izvorăsc vorbe de ocară. Am ales să ne expunem, pentru că voi să ne vedeti cu adevărat, nu doar să cititi niste statistici seci. In Romania abia a inceput o adiere de schimbare a mentalitatii in ceea ce priveste notiunea de dizabilitate. Insa mai sunt atatea de facut!
As vrea sa vad copii si adulti cu SD pe strada, în mall-uri etc. Știți cât de dureros e sa te izolezi, să te ascunzi, sa nu iesi cu copilul tău special, pentru că se uită lumea ciudat și își dă coate, iar uneori îți aruncă și cuvinte urate? (…) Sindromul Down nu trebuie să fie o suferință. Nu este un diagnostic definitiv, fiindca sunt atatea aspecte care fac diferența, încât chiar nu se poate generaliza. Românii cred că un om cu handicap e un om cu lipsuri si atat. Mila e tot ce pot oferi ei, pentru că așa au fost educați, în spiritul „bai, handicapatule, retardatule!”, ceea ce inseamnă automat ceva negativ. Neștiind cum să se comporte cu un individ special, majoritatea aleg sa evite astfel de interacțiuni. Se fac că nu văd si nu aud o persoana cu dizabilitati. E mai simplu asa, decat sa te dezvolti personal, sa inveti empatia, acceptarea, dragostea neconditionata (…)
În încheiere, priviți doi copii care se bucura de muzica, de copilarie, de prezența celuilalt. Spuneți-mi daca credeti că ei sufera ca au SD. Însa vor suferi cu siguranta daca cineva le va spune ca sunt bolnavi, retardati sau altele. Singura lor suferință ar fi atitudinea celor tipici, a celor buni, adica. Buni în sensul ca nu sunt „defecti” sau „imperfecti” fizic sau mental. Doar sufleteste. Nu pot sa inchei inainte de a va spune ca asta e o zi grea pentru mine. Grea pentru ca trebuie sa va conving ca am doi copii minunati, care merita tot ce merita si copiii vostri.
Eu nu-i vad bolnavi. Nu-i vad defecti. Nu ma gandesc ca au vreun sindrom. Singurele momente in care trebuie sa fac asta sunt cele in care trebuie sa fac educatie pentru niste lucruri care ar trebui sa vina de la sine intr-o societate evoluata. Dar noi traim in tara lui „de ce ai nascut doi copii sa-i chinui; trebuia sa avortezi!” iar asta spune tot. DOWN RIGHT PERFECT!