-Ai deja o lună de când ai ajuns în Turcia. Ai început să te obișnuiești sau muncești atât de mult încât nu ai timp să ți se facă dor de casă?
-E firesc să îmi fie dor de casă în fiecare zi pentru că în România mi-e sufletul, îmi sunt prietenii, însă mă simt foarte bine și aici, pentru că profesional fac exact ceea ce îmi place. Pentru mine această emisiune este un vis împlinit. Muncesc extrem de mult, învăț de asemenea o sumedenie de lucruri noi. Sunt conștientă că acest show este o oportunitate pentru evoluția mea profesională.
-În primele zile ai avut așa-numita „depresie a emigrantului”? Care a fost temerea ta când te-ai văzut cu bagajele în Turcia?
-Am plecat din România singură și cu multe bagaje, dar însoțită de gândul că într-o zi am să fiu cea mai bună. Asta m-a întărit și m-a făcut să nu plâng pe drum, însă, când am ajuns în Turcia și m-am văzut în fața hotelului singură, m-au năpădit emoțiile la gândul că, poate, nu voi face față. Odată ce am cunoscut echipa „Puterea dragostei”, cu oameni extraordinari de frumoși, care m-au primit cu brațele deschise, am lăsat emoțiile deoparte și m-am concentrat foarte tare pe muncă, astfel încât să iasă totul așa cum trebuie.
-Știm din sezoanele anterioare că se filmează extrem de mult. Când ai o zi liberă mai găsești energie să faci și altceva care să nu aibă legătură cu emisiunea?
-Într-adevăr, se filmează mult, iar timpul liber am ajuns acum să îl apreciez la maximum. Când timpul îmi permite, vin acasă, în România. În Turcia am rămas doar un weekend, când am profitat și am fost la plajă. Când mi se face dor de casă, mă duc pe plajă, mă uit în zare și îmi imaginez că undeva, după întinderea de apă, este Constanța. Mă face să mă gândesc la acasă, dar mă și relaxează.
-Ai avut experiențe neplăcute în Istanbul, până acum?
-Singura experiență neplăcută a fost atunci când m-am rătăcit cu mașina încercând să ajung la studiourile unde se filmează emisiunea. Însă m-am descurcat până la urmă, pentru că, deși oamenii nu vorbeau limba engleză, am gesticulat, am folosit expresia feței și, până la urmă, am ajuns unde trebuia. De fapt, am ajuns după o oră și jumătate de rătăcit prin Istanbul (râde).
-Faptul că stai singură în Turcia este un plus sau un minus?
-Nu consider că este un minus, însă da, îmi este dor de casă, de familie, de România. Am noroc că am niște colegi minunați. Am câțiva colegi care sunt români și mai vorbim tot felul de lucruri, povestim despre emisiune, despre prietenii de acasă, despre familiile noastre.