Cristina Joia, despre tipul de parenting pe care l-a ales pentru a-și crește fiul: „Copilul nu îți aparține”

Vedeta de la PRO TV nu s-a ferit niciodată să spună că nu este mama biologică a lui Andrei. Copilul a aflat că este adoptat la vârsta de 3 ani. Cristina Joia are o comunicare foarte bună cu fiul ei încă de când acesta era mic. Arhitectul de la „Visuri la cheie” a mărturisit că este o mamă relaxată și nu are deloc emoții pentru perioada în care Andrei va fi adolescent.

„Copilul nu îți aparține, așa că, deși uneori simți că răbdarea are o limită, e important să-l ajuți să-și dezvolte propriul eu și propria personalitate, nu să devină o copie a părintelui sau un trofeu cu care se poate lăuda. A fi părinte e un proces în care toți avem nevoie de repere, învățăm alături de copii cum să ajungem la echilibru, inclusiv documentându-ne din cărți, podcasturi, etc. Copiii au, la fel ca adulții, propriile motive pentru care pot refuza anumite lucruri. Pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului și pentru menținerea unei relații bune între părinte și copil, psihologii le recomandă părinților să-și considere copilul ca fiind un partener, un prieten, ambii având parte, în egală măsură, de succes, de eșec, de râsete, de plâns, de frustrări. La vârsta preadolescenței, ei simt nevoia de a se purta asemenea adulților și de a fi tratați ca oameni maturi. Bineînțeles că ei mai au drum lung până ce ajung la maturitate, dar nici copii nu mai sunt și se apropie reale crize existențiale și de identitate, așa că e important să știe copilul că ești acolo, ori de câte ori are nevoie de o părere și că încerci să asculți asertiv, fără să-l judeci”, a povestit Cristina Joia pentru ego.ro.

Recomandări

Motivele invocate de judecători pentru care Laura Crișan și complicii săi au fost eliberați din arest în dosarul asasinatului cu bombă de la Arad

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

„Odată cu explorarea identității vine și lupta pentru independență”

Ea nu se teme pentru perioada de adolescență a fiului ei și este convinsă că acesta nu-i va face probleme. Cristina Joia consideră că prietenii pot influența copiii.

„Da, e o perioadă în care trebuie să facă față schimbărilor hormonale, pubertății, presiunilor sociale care încep să se simtă în comportament, dar cred că este o etapă firească. Am momente când mă minunez cât de repede a trecut timpul sau devin nostalgică uitându-mă la poze și filmulețe cu el mic, dar e important să ne raportăm tot timpul la prezent și el are alte nevoi acum. Pentru preadolescenți, cea mai importantă sarcină este căutarea propriei identități, o călătorie care se desfășoară adesea pe tot parcursul vieții, dar care începe în adolescență. Odată cu explorarea identității vine și lupta pentru independență. Pe măsură ce preadolescenții devin independenți, stabilesc noi relații cu prietenii, a căror influență devine foarte importantă”, a mai completat arhitecta de la „Visuri la cheie”.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: Ce cred românii despre dezbaterile electorale

„Mama nu e femeie, e mamă, deci ea nu concurează cu iubitele fiului ei”

Cristina Joia este genul de mamă care vrea să își lase copilul să învețe din propriile greșeli și să nu intervină prea mult în deciziile pe care le ia.

„Nasul meu e destul de fix după operații, deci nu are flexibilitatea necesară a acelui tip de mamă numită «elicopter» de către psihologi. Părintele survolează în preajma adolescentului, dându-i permanent indicații, nu își lasă copilul să gândească, să greșească, se face totul «pentru copil». Abordarea aceasta pentru mine nu e una eficientă, așa că dacă acele fete vor fi importante în viața lui, aș vrea să le cunosc, dar cu energia de prietenă, nu de adult atotștiutor. Cât despre respectiva «sensibilitate», eu cred că e un tip de presiune pe care mamele o pun nedând aripi băieților lor, atribuindu-le mereu rolul de băiețel… termenul de «o altă femeie» nu e corect… mama nu e femeie, e mamă, deci ea nu concurează cu iubitele fiului ei… ar fi absurd. E important să se poată desprinde de părinți, să înțeleagă faptul că este firesc, în viață, să învețe din greșeli, să vadă «că există și lacrimi, și eșec», obișnuindu-se să se ridice singuri și să meargă mai departe”, ne-a mai povestit amuzată Cristina.

Urmărește-ne pe Google News