Nu e o peliculă care să cuprindă sondări adânci în afacerile tenebroase și explozive ale famigliilor provenite din sudul ”Cizmei”. Nu vă așteptați la un ”Good Fellas” ori, cu atât mai puțin, la un ”Godfather”, producțiile epocale ale lui Scorsese sau Coppola.
”Il traditore”, proiectat în premieră în România la ”Les Films de Cannes a Bucarest”, e mai degrabă un portret cu aer de expertiză al lui Tommaso Buscetta, primul șef al mafiei siciliene care a decis să colaboreze cu autoritățile italiene împotriva Cosa Nostra în urmă cu circa patru decenii.
Copiii, femeile și bătrânii dispar în războiul clanurilor
În rolul principal, Pierfrancesco Favino (Rush, Cronicile din Narnia: Prințul Caspian) îl întruchipează pe Buscetta, iar povestea îl urmărește îndeaproape pe bărbatul cu chip de piatră din momentul în care lumea gangsterilor se schimbă radical prin trecerea de la contrabanda cu țigări și alcool la bussines-urile de miliarde de dolari cu droguri.
Povestea se deschide în 1980, când are loc o întâlnire între vechea mafie din Palermo, reprezentată de Buscetta, și noua gardă din Corleone, de unde vine temutul Toto Riina. E tentativa unei păci fragile și o încercare de împărțire nerăzboinică a teritoriilor, după care Tomasso se refugiază împreună cu a treia soție și familia în Brazilia, la Rio de Janeiro, visând să se stabilească undeva în hățișurile Amazonului.
Își lasă însă acasă doi dintre cei opt fii, dintre care unul, Giuseppe, e dependent de heroină. Iar el și fratele său vor cădea victime într-o reglare de conturi de proporții cu banda lui Riina, care nu ezită să ucidă copii, femei și bătrâni, într-o sarabandă sângeroasă menită să asigure autoritatea noilor lideri și să stârpească orice ramură a neamului Buscetta, supranumit Don Masino.
Maxi-procesul celor peste 340 de gangsteri
E același Don Masino care, deconspirat în Brazilia și arestat la Rio, e extrădat în iulie 1984, în condiții de maximă securitate, în Italia, unde se hotărăște să se confeseze în fața celebrului procuror Giovanni Falcone și să depună mărturie în instanță în cel mai faimos proces anti-mafie din istoria peninsulei, desfășurat în perioada 1986-1992 Așa cad capetele a peste 340 de gangsteri, inclusiv Riina, care apar în scene zgomotoase în cuști masive, construite pentru ca acuzații să apară astfel în instanță.
Într-un mod teatral, Buscetta stă de fiecare dată în centrul sălii, înconjurat de geamuri securizate, în timp ce, în spatele său, armata de mafioți reacționează sălbatic, fără să-l impresioneze însă deloc pe Don Masino. Insistența cu care Bellocchio se apleacă spre detaliile procesului face însă să se estompeze deseori miezul poveștii, o explorare a limitelor onoarei în mafia.
”A avut un început, va avea un sfârșit”
În discuțiile cu Buscetta, Falcone e convins că ”mafia nu e invincibilă, a avut un început și va avea un sfârșit”, iar depozițiile extinse ale lui Don Masino îl arată sigur că, prin deconspirarea Cosa Nostra, nu a comis cel mai grav păcat, trădarea. ”Eu mi-am păstrat onoarea, ei și-au pierdut-o atunci când au început să ucidă totul în jur, fără limite”, sună mesajul lui Buscetta.
Filmul rămâne în memorie prin câteva scene pline de tensiune. Mai întâi, e momentul în care, arestat în Brazilia, Buscetta e urcat într-un elicopter și obligat de polițiști să urmărească de la înălțime felul în care soția sa stă suspendată la marginea altui aparat cu elice, gata să fie aruncată în largul Oceanului. Totul e o metodă de presiune pentru a-l determina să recunoască implicarea în afaceri cu droguri în America de Sud, înaintea retrimiterii sale în Italia.
E, apoi, rememorarea unor episoade din tinerețea lui Buscetta, când a ezitat ani la rând să ucidă un bărbat pentru că acesta, știind că e vânat de mafie, ieșea din casă doar însoțit de fiul său, folosit ca scut, o metaforă prin care gangsterul vorbește despre demnitatea și onoarea vechii Cosa Nostra.
Viață sub acoperire în Florida
Și, evident, sunt cadrele în care o cameră montată în mașina lui Falcone surprinde în plin explozia în urmă căreia procurorul și familia sa sunt lichidați de rudele și ”locotenenții” mafioților aflați după gratii. Iar crima e pusă într-un contrast strident cu bucuria nebunească a autorilor, care exultă ca ieșiți din minți atunci când știrea morții lui Falcone umple ecranele televiziunii italiene.
În tot acest du-te vino prin trecutul, prezentul și viitorul lui Buscetta, regizorul îl urmărește și prin periplul său undercover în Florida/SUA, unde e trimis într-un program de protejare a martorilor. Trăiește cu familia sub alte nume, își cumpără la un moment dat un semi-automat dintr-un supermarket într-o campanie de reduceri, tributar încă pornirilor mafiote, întreține atmosfera la petreceri și, așa cum și-a dorit, moare în patul său, răpus în 2000 de cancer. Fără să mai fi apucat, totuși, să mănânce măcar o dată înghețata preferată pe plaja din Mondello, lângă Palermo!
”Il traditore” e distribuit de ”Independența Film” și și-a început circuitul cinematografic în România în luna februarie, fiind propunerea Italiei pentru Oscarul dedicat celui mai bun film străin.
Foto: Hepta