Cronică de film / «Shazam!», comedia cu supereroi care ne face să-l uităm pe Superman

Regizat de David F. Sandberg (renumit pentru horror-urile “Lights Out” și “Annabelle: Creation”), “Shazam!” ni-l prezintă pe adolescentul Billy Batson, jucat de Asher Angel. Rătăcit de mama lui în urmă cu câțiva ani, copilul se plimbă dintr-un centru de plasament în altul și evadează constant pentru a-și regăsi familia, neînțelegând de ce părinții nu îl caută la rândul lor.

Într-o zi oarecare, Billy se trezește teleportat în bârlogul unui vrăjitor bătrân, care-i dezvăluie că are nevoie de un urmaș cu inimă pură care să-i preia abilitățile magice. E datoria lui să țină în frâu niște forțe diabolice care ar amenința întregul pământ, dar vârsta înaintată îl face tot mai incapabil pe zi ce trece.

Speriat și nedumerit, Billy urmează instrucțiunile magicianului, sperând că va fi lăsat să plece dacă se conformează. Odată ce rostește cuvântul magic “Shazam”, conform indicațiilor, adolescentul e lovit de un trăsnet mistic și se metamorfozează instant într-un adult musculos.

Noua versiune a lui Billy, jucată de charismaticul Zachary Levi, e un supererou în toată regula. Înzestrat cu puteri uluitoare, bărbatul are în continuare minte și atitudine de băiețaș. Oare va reuși să se maturizeze pe repede înainte, astfel încât să țină piept entităților malefice despre care l-a avertizat vrăjitorul?

Recomandări

13 români, dați dispăruți în inundațiile din Spania, anunță MAE

Chiloții peste pantaloni

Zachary Levi în rolul adultului Billy Batson / Shazam

Am avut de multe ori senzația că urmăresc ceva lansat prin anii 80. Atmosfera optimistă amintește de nemuritorul Christopher Reeve, în rolul lui Superman, zburând prin Metropolis și explicându-le copiilor că nu e “cool” să chiulească de la școală. Redescoperim în “Shazam!” acea inocență liniștitoare și acea seninătate cu care eroii își trăgeau chiloții peste pantaloni.

Poate că Shazam nu umblă cu lenjeria intimă la vedere, dar scenograful a îndrăznit să-l îmbrace în cea mai strâmtă uniformă posibil, într-o combinație țipătoare de roșu cu auriu, cu o capă albă trasă pe după ceafă. Parcă a ieșit direct din paginile benzilor desenate, ceea ce nu ne face decât să zâmbim.

La sentimentul retro contribuie și garguii monstruoși care încearcă să-l lichideze pe erou, șapte creaturi fantastice simbolizând cele șapte păcate capitale: mândria, avariția, desfrânarea, lăcomia, invidia, mânia și lenea. Atributele astea nu au vreo relevanță filosofică pentru poveste, ci doar influențează designul fiecărui demon. Un design spectaculos, apropo.

Recomandări

Guvernul vrea să înlocuiască sobele tradiționale ale românilor cu pompe de căldură. „Costurile sunt enorme”, spun specialiștii

O comedie cu supereroi

Jack Dylan Grazer și Zachary Levi

Punctul forte al lui “Shazam!” e umorul. Mai mult comedie decât acțiune, filmul pare conștient de propria absurditate și nu se ia în serios mai deloc. Nici nu ar trebui.

În casa familiei adoptive, protagonistul nostru face o pereche mortală cu Freddy (Jack Dylan Grazer), colegul său de cameră, un puști obsedat de benzi desenate. Imediat ce află că Billy a devenit supererou, Freddy îl convinge să treacă printr-o serie de probe riscante, pentru a descoperi care îi sunt aptitudinile. La un moment dat, chiar le cere unor infractori să-l împuște pe Shazam în față, ca să afle dacă rezistența la gloanțe se datorează costumului sau corpului.

Avem parte și de o tonă de umor meta, adică glumițe pe seama genului cinematografic în care se încadrează filmul. Personajele sunt conștiente de clișee și le arată cu degetul, fără rețineri. Spre exemplu, despre rivalul lui Billy se spune în repetate rânduri că “El e antagonistul! El e superrăufăcătorul poveștii!”, iar momente de genul ăsta fac evenimentele să pară că se petrec în lumea noastră. Dacă am fi martori la asemenea întâmplări, la fel am trasa paralele cu ceea ce știm din cultura populară.

Recomandări

Câți bani au cheltuit principalii candidați la președinție pe Facebook și Instagram pentru promovare în precampania electorală

Alegerea perfectă

Zachary Levi as Shazam

Zachary Levi aduce atâta energie și euforie rolului principal, încât nu-mi pot imagina un actor mai potrivit care să fi îmbrăcat ridicolul costum mulat. Fiecare abilitate pe care o descoperă e un nou motiv să țopăie de fericire și să se maimuțărească. Reacționează atât de sincer la tot ce se petrece cu propriul corp, încât bucuria lui e molipsitoare.

La fel de șocați și de entuziaști am fi și noi, dacă am afla că suntem imuni la gloanțe sau că putem lansa fulgere prin vârfurile degetelor. Levi pare un tip oarecare din sala de cinema, care s-a trezit brusc pe marele ecran și vrea să profite de lumina reflectoarelor.

Adio, Superman! Bun venit, Shazam!

Billy Batson transformându-se în Shazam

Nu pot să nu-l compar pe jovialul Billy Batson cu mizerabilul Superman al lui Henry Cavill, a cărui depresie permanentă îi eclipsa orice gest. Shazam savurează maxim fiecare clipă, Superman se simte blestemat. Shazam e nerăbdător să descopere ce altceva mai poate face noul său corp, Superman ar prefera să devină un tip banal. Pe care crezi că e mai plăcut să-l urmărești? Ai ghicit.

Am scris în titlu că Shazam ne face să-l uităm pe Superman. Asta pare să ne îndemne și regizorul, care strecoară o metaforă vizuală pentru faptul că Universul DC nu mai are nevoie nici de Batman, nici de Superman. Vedem un copil jucându-se cu figurinele celor doi, ciocnindu-le vesel între ele. Când la geamul apartamentului său apare Shazam în carne și oase, puștiul scapă ambele jucării pe podea. Prim-plan pe figurinele prăbușite.

Având în vedere că Ben Affleck s-a retras oficial din rolul lui Batman, iar zvonurile insistă că și Henry Cavill și-a agățat în cui capa, scena cu jucăriile capătă greutate. Cu Shazam în linia întâi, cine mai are nevoie de ăia doi?

Să-l mai și criticăm

Mark Strong în rolul lui Thaddeus Sivana, cel care controlează forțele malefice

Suficient cu laudele că sună de parcă “Shazam!” ar fi o capodoperă, ceea ce nu este. Povestea în sine nu-i așa interesantă pe cât speram, accentul căzând în schimb pe transformarea lui Billy și pe felul în care reacționează la ea. Luptele nu fac altceva decât să-l ajute pe el să avanseze, să se dezvolte, să exploreze toate aspectele noii lui identități. Practic, eroul este povestea, iar evenimentele sunt un simplu instrument pentru conturarea lui.

Antagonistul Thaddeus Sivana, interpretat de Mark Strong, e sub orice critică. E tot o unealtă, un clișeu ambulant, un maniac invidios și însetat de putere doar de dragul puterii. Nu are un țel precis și nu are de ce să-ți pese de soarta lui.

Alt lucru care te-ar putea deranja e faptul că “Shazam!” nu are nimic important de spus. Dincolo de mesajul că și casa de copii poate deveni “acasă”, filmul există doar cu scopul de a amuza. E o comedie, deci nu trebuie s-o învinuim prea tare pentru asta, dar mulți vor spune că puteau trăi și în lipsa ei.

Dacă ești dispus să tratezi totul ca pe o mare glumă, ca pe o parodie la adresa aventurilor cu supereroi, sunt convins că te vei distra copios. Dacă vrei ceva mai mult, e cazul să-ți ajustezi așteptările.

“Shazam!” a ajuns în cinematografe astăzi, 5 aprilie.

Nota: 7,5/10

Urmărește-ne pe Google News