„The Favourite” e noul film al grecului Yorgos Lanthimos, din portofoliul căruia se poate să mai fi văzut „The Lobster” și „The Killing of a Sacred Deer”.
De data asta, călătorim în Marea Britanie a anilor 1700, când Regina Anne (Olivia Colman) nu mai e în stare să-și conducă propria țară, aflată în război cu Franța. Chinuită de gută, aceasta îi lasă mână liberă sfetnicei Sarah (Rachel Weisz) să guverneze neoficial regatul în vremuri dificile.
Strânsa relație dintre Anne și Sarah e pusă la încercare odată cu sosirea unei noi cameriste, Abigail (Emma Stone). Aflăm că tânăra nu se mulțumește cu statutul de servitoare și că în spatele șarmului timid zace o personalitate influentă. Îi intră pe sub piele reginei și, implicit, se alege cu un adversar redutabil în persoana lui Lady Sarah. Cât de departe va merge Abigail pentru a-și întoarce viața la 180 de grade?
Trailerul promitea marea cu sarea: un duel psihologic intens, cu mize colosale, glazurat cu umor fin și servit într-un spațiu elegant de către actrițe talentate. Se ține de cuvânt doar pe jumătate.
Departamentul de costume și-a făcut treaba, deși nu pot spune că rezultatul e neapărat impresionant. Recuzita e potrivită vremurilor și excelează tocmai prin faptul că nimic nu sare-n ochi ca fiind nelalocul lui. Îmbrăcămintea pompoasă și decorul luxos îți spun că avem de-a face cu înalta clasă a societății, după care ne obișnuim cu peisajul și nici nu-l mai remarcăm. Ceea ce e bine. E ca în cazul efectelor speciale – alea reușite sunt cele pe care nu le observi, de fapt.
Două prestații geniale și una OK
Colman, Weisz și Stone sunt toate nominalizate la Oscar pentru prestațiile lor, iar două cazuri din trei sunt de înțeles.
Olivia Colman transmite perfect debusolarea unei conducătoare care pierde treptat contactul cu realitatea, o regină devenită pion pe tabla de șah a asistentelor sale. Excentrică și imprevizibilă, e fascinant de urmărit cum se zbate să-și mențină autoritatea când nici măcar propriul corp nu o mai ascultă.
Emma Stone e și ea excelentă în postura unei cameriste ambițioase, care trage sforile din umbră pentru a urca pe scara socială. Figura inocentă îi ascunde cu succes intențiile, iar atitudinea umilă aproape că ne păcălește și pe noi. Când e cazul să-și dezvăluie latura de viperă seducătoare, face tranziția grațios.
În schimb, deși Rachel Weisz prestează decent, nu am văzut nici o sclipire care să justifice nominalizarea ei la Oscar. Tind să cred că Academia a selectat-o nu atât pentru realizările individuale, cât pentru rolul ei esențial în acest triunghi actoricesc. Cu alte cuvinte, simt că a fost „ajutată” de colege.
Un război rece, fără vlagă
Per total, „The Favourite” e un film foarte ușor de uitat. E monoton și lent, iar răbdarea nu ți-e răsplătită cât ar trebui. Te așteaptă două ore de uneltiri și trădări care puteau fi incitante, dar care sunt executate plicticos, fără pic de energie.
Se pun la cale multe lovituri mișelești, iar rivalitatea crescândă dintre Abigail și Lady Sarah promite un război aprig. Din păcate, cele două inamice se ciocnesc de fiecare dată cu intensitatea unei flăcări mocnite.
E ca atunci când umfli un balon pe care vrei să-l spargi, dar odată ce înfigi acul în el, nu obții decât un fâsâit dezamăgitor.
Trailerul te manipulează
Când vorbesc despre „The Favourite”, criticii tind să laude umorul. Să nu te aștepți la o comedie – nici măcar la o „dramedie”. Regizorul Yorgos Lanthimos adaugă în amestec doar un vârf de cuțit de haz, prea puțin ca să aibă vreun impact asupra atmosferei generale. Din cauza asta, în loc să condimenteze filmul, glumițele și momentele de stângăcie par mai degrabă neadecvate.
Aici, trebuie să arătăm cu degetul înspre trailer. El ne-a păcălit așteptările, promițând un mix atrăgător de comedie și thriller, lăsând impresia că tensiunea va trece prin tavan. Clipul promo induce în eroare, așa cum se întâmplă adesea, iar pentru asta merită aclamat și înjurat în egală măsură – am fost manipulați la fel ca regina Anne!
Bizar doar de dragul bizarului
Multe decizii creative sunt ciudate, greu de înțeles, menite doar să pună într-o lumină stranie evenimente de altfel banale. Un bun exemplu e coloana sonoră iritantă și repetitivă, care aduce mai mult cu înregistrări audio dintr-o uzină decât cu muzica adevărată.
Sau folosirea exagerată de către cameraman a obiectivului ochi-de-pește, tehnică din cauza căreia imaginea e distorsionată în formă de sferă, fără un motiv clar. Presupun că aceste cadre extralargi sunt o metaforă pentru disperarea cu care Abigail vânează oportunități, cu ochii-n patru după orice element de care s-ar putea folosi ca să avanseze în rang. Spun asta la rece, dar în timpul vizionării nu mi-au transmis absolut nimic, deci le consider inutile.
Regizorul parcă simțea că scenariul nu va face furori printre spectatori, așa că l-a ambalat cât de neconvențional i-a permis imaginația, în speranța că ne va menține captivați. S-a străduit prea mult și a reușit prea puțin.
„The Favourite”, care ajunge în cinematografele românești pe 22 februarie, e nominalizat la gala Oscar pentru zece premii: cel mai bun film; cel mai bun regizor; cel mai bun scenariu original; cel mai bun design de producție; cel mai bun design de costume; cea mai bună actriță în rol principal (Olivia Colman); cele mai bune actrițe în rol secundar (Rachel Weisz și Emma Stone); cea mai bună imagine; cel mai bun montaj.
Nota: 6/10