Cei zece ani au trecut nu doar în
lumea noastră, ci și în universul Zombieland. Tânărul Columbus (Jesse Eisenberg) împarte patul cu
băiețoaica Wichita (Emma Stone) și
simte că a venit momentul s-o ceară în căsătorie. Ea nu-i la fel de sigură, mai
ales că și-a propus să nu se atașeze de altcineva într-o lume așa imprevizibilă,
în care poți deveni zombi dacă ești mușcat de cine nu trebuie.
Sora ei mai mică, Little Rock (Abigail Breslin), se simte sufocată de toată grija paternă pe care o primește de la bătrânul cowboy Tallahassee (Woody Harrelson). Simțind că s-a maturizat, o tentează să abandoneze grupul și să-și caute un iubit.
Cum nu mai există Tinder,
Facebook sau altă rețea socială, adolescenta va trebui să bată țara în lung
și-n lat pentru a întâlni băieți, croindu-și drum printre milioane de zombi
înfometați. Doar nu o vor lăsa ceilalți să-și riște viața, nu?
Umorul a supraviețuit Apocalipsei
Deși lansat cu o întârziere imensă,
„Zombieland: Rundă dublă” surprinde perfect esența originalului. Dialogul deștept,
personajele carismatice, umorul negru și luptele inventive conferă filmului o
senzație de prospețime. Dacă ți-a plăcut primul, te vei distra și de data asta.
Cu toate că excelează la
capitolul acțiune, „Zombieland 2” e în primul rând o comedie reușită. Atitudinea
pasiv-agresivă a protagoniștilor dă naștere multor înțepături simpatice între
ei, iar intrarea în scenă a pițipoancei Madison (Zoey Deutch) e cireașa de pe tort.
Ni se spune că fata asta a reușit
să supraviețuiască doar pentru că zombii se hrănesc cu creier, iar ei îi
lipsește unul. Sclifosită și copilăroasă, Madison îi face pe cei din jur să-și
dorească să fie devorați de pocitanii, numai să scape de fițele ei.
Creativitate macabră
Fiind o poveste cu zombi, știi
din start că vei vedea multă vărsare de sânge și de organe interne. Pe hârtie
sună grețos, dar pe ecran e pur divertisment. Asta pentru că Fleischer îi
execută pe monștri într-un stil creativ, folosind cu inspirație tehnica
slow-motion sau exagerând pentru a obține un efect comic.
Ba chiar introduce conceptul „Omorul
Anului”, un premiu imaginar acordat celui care anihilează un zombi în cea mai
spectaculoasă manieră.
Opusul lui „The Walking Dead”
Într-o scenă oarecare, Columbus răsfoiește
benzile desenate „The Walking Dead”, care stau la baza celebrului serial cu
același titlu. Spune despre material că e „terifiant, dar total nerealist”.
Lăsând deoparte ocheada hazlie, comparându-le
pe cele două descoperim un mare plus al lui „Zombieland”. Spectatorii „The
Walking Dead” s-au plâns adesea că personajele trândăveau prea mult într-un
singur loc, câte un-sezon două într-un cadru monoton (vezi ferma lui Hershel).
„Zombieland: Rundă dublă” face
exact opusul: eroii sunt mereu în mișcare, decorul se schimbă la foc automat, deci
nu apucăm să ne plictisim.
Spontan și jucăuș
În plus, TWD mai poate fi criticat
pentru repetitivitate: supraviețuitorii fug de zombi; se refugiază undeva
sigur; transformă locul într-un cămin; zombii vin peste ei; supraviețuitorii
fug de zombi. Și tot așa.
La polul opus, „Zombieland 2” e
cât se poate de spontan și de jucăuș. Azi înnoptăm în Casa Albă, mâine ne suim
într-un Monster Truck parcat în fața muzeului „Elvis Presley”. Nu știi la ce să
te aștepți, deci renunți să mai ghicești următoarea mișcare a protagoniștilor.
Te lași purtat de val.
Divertismentul e mesajul
Dacă ținem morțiș să identificăm un
mesaj, am putea spune că „Zombieland: Rundă dublă” e un film despre tensiuni
familiale și despre ce înseamnă „acasă” pentru un nomad. Totuși, nici măcar Fleischer
nu pare preocupat de aspectul ăsta, accentul fiind mereu pe divertisment.
Ni se cere doar să ne distrăm, să
evadăm puțin din realitate și să râdem alături de supraviețuitorii Apocalipsei.
După ce întreaga lume s-a dus de râpă, fiecare zâmbet contează.
„Zombieland: Rundă dublă” și-a
dezvelit colții pe 25 octombrie, în cinematografele din toată țara.
Nota: 8/10.