ComenteazăDespre întreaga experiență, el a povestit într-un interviu exclusiv pentru Libertatea. În serialul „Clanul”, Cristi Bozgan intră în rolul unui interlop.
Libertatea: Cum este pentru tine să joci în serialul „Clanul”?
Cristi Bozgan: De-a lungul timpului, mai precis de când am pășit pentru prima dată pe un platou de filmare și până la ora actuală, am avut șansa să filmez multe și diferite formate de televiziune. De la genul reality, precum au fost sezoanele Ferma și până la participări în diverse emisiuni TV, difuzate în direct, nenumărate materiale filmate și live-uri, toate fac parte din experiența mea de până la acest moment.
De când mă știu, filmele și serialele de acțiune m-au fascinat. Oportunitatea de a juca în „Clanul”, serial de mare succes, ocupă o poziție de top în cariera mea, cel puțin până la acest moment. Rolul este unul negativ și consider că mi se potrivește în totalitate. Scenariul vorbește de o lume complicată și surprinde lupta continuă între bine și rău. Iar eu nu am fost crescut la școala de fete.
Cristi Bozgan: „Mi-am trăit rolul, mi-am respirat rolul din serial”
-Cum a fost să fii pe set cu George Mihăiță, ai simțit presiune?
-Din distribuție fac parte mari actori, pe care i-am admirat permanent de-a lungul vieții. Să lucrezi cu actori precum George Mihăiță, Maria Obretin, George Ivașcu, Șerban Pavlu și mulți alții reprezintă o mare onoare și vine la pachet cu o greutate a emoției echivalentă cu greutatea globului cărat de Atlas.
Oricui i-ar fi dificil să exprime genul de emoție, pe care-l simte când se află pe set, în prezența actorilor de care vorbesc. Cel puțin asta cred eu. Legat de prezența pe set alături de maestrul George Mihăiță, pot spune că există o presiune imensă. Indiferent dacă vorbim despre mine sau despre oricine altcineva. Am simțit-o.
Ești obligat moral să te ridici la un nivel pe care nici nu l-ai gândit, atunci când ai acceptat rolul. De fapt, consider că sunt două tipuri de presiune. Prima se referă la omul George Mihăiță și aici, emoția este cea descrisă mai sus, iar cealaltă presiune vine odată cu rolul pe care-l joacă, al lui Bebe Măcelaru, în speță. Un rol senzațional, jucat 1:1 cu realitatea, de către maestru. Nu am avut timp să mă gândesc că filmez. Mi-am trăit rolul, mi-am respirat rolul din serial.
-Ce ne poți spune, e mai ușor la filmări sau la antrenamentele fizice și mentale pe care le faci tu?
-Există diferențe majore între cele două lucruri pe care le fac. Pe de o parte, construiesc spirite și caractere de supraviețuitori și luptători, prin genul de antrenamente fizice și mentale. Pe de altă parte, universul televiziunii m-a reformat și reconstruit, descoperindu-mi și latura artistică, pot spune. Paradoxul este că ambele activități au devenit complementare.
Am ajuns să le îndrăgesc în aceeași măsură pe amândouă, încât nu mai pot face diferențe între ele. Ambele, așa cum lumea știe deja, le fac în stilul meu. Extrem de serios, riguros și cu mult drag. Sincer, nu mă pot debarasa de niciuna dintre ele. Când îți place ceva, faci cu plăcere și nimic nu mai este atât de greu. Mă definesc și le iubesc, în aceeași măsură. Nah, că am spus-o!
„Nu numai că îmi place televiziunea, dar pot spune că o ador”
-Te-ai vedea jucând și în alte producții?
-Încă de când eram foarte tânăr, am urmărit cu mare interes un mare actor american, Kevin Kline. Atât de mult mi-a plăcut, încât am reținut un lucru pe care l-a spus și nu l-am uitat nici până astăzi. „Oamenii mă întreabă: Care este cel mai bun rol pe care l-ai jucat vreodată? Următorul”, spunea marele Kline.
Nici nu mai are sens să dezvolt. Consider că drumul meu trebuie să continue în acest sens. Nu numai că îmi place televiziunea, dar pot spune că o ador. Iar actoria, odată ce o descoperi, creează dependență. Și trebuie să recunoaștem: nu e deloc cel mai ușor lucru.
De fapt, toată viața mea mi-au plăcut lucrurile grele și am încercat să le fac conștiincios, bine și corect. Iar aceste două domenii se încadrează perfect în acest segment. Da! Mă văd jucând și în alte producții. Așadar, voi munci, voi învăța și voi da tot ce am să pot continua acest drum. Sunt un luptător. Nu știu să mă comport altfel!