9 comentarii„Agățat este un cuvânt cam… Nu, l-am identificat, mai bine spus! Vorbesc serios. Eram la volan, conduceam mașina, mama era lângă mine și make-up artistul în spate, tocmai mă duceam spre o ședință foto. Era 17 decembrie 2008, frig afară, cred că era puțină zăpadă. În viața mea nu am făcut ce am făcut.
Pur și simplu conduceam mașina și l-am văzut pe Cătălin mergând pe stradă într-un costum și spun „Mamă, uite ce frumos!”. Și nu știu cum, pur și simplu, fără să mă gândesc, e ca și cum sufletul meu l-a identificat pe sufletul lui și urlă în mine și i-a spus:
„Nu-l lăsa să plece! Nu-l scăpa! Este predestinat!”. Am deschis geamul de la mașină și l-am strigat, „Ești frumos!”. Îți dai seama că nu e ceva mental, care să te gândești că așa, nu… Am deschis geamul, i-am spus „Ești frumos!”, am continuat cu mașina și am văzut în oglindă că se întoarce spre mine. Am oprit mașina, erau mașini în spatele meu care tot claxonau și am zis „Așteptați”… Am oprit totul, toată lumea a așteptat parcă și oamenii din spate au avut răbdare, nici ei nu au mai claxonat parcă să vadă ce se întâmplă.
El a venit spre mine și a spus „Bună seara! Ați spus ceva!”. Mă uit la el și îi spun: „Să nu vă prefaceți că nu ați auzit ce am spus!”… I-am spus că dacă tot suntem la capitolul sincerității: „Am zis că sunteți frumos!”, „Păi și dumneavoastră sunteți frumoasă!”, mi-a zis…
Apoi am schimbat telefoanele, ne-am dus mai departe și m-a sunat a doua zi. M-a întrebat dacă sunt ocupată, am vorbit o oră la telefon și eu tot amânam să îi răspund și să ne vedem…
Toată viața mea credeam că eu o să mă mărit cu un evreu și nu îmi era teamă că dacă mă văd cu el nu o să-mi placă de el. Mi-a fost teamă că dacă mă văd cu el o să-mi placă prea mult și eu ce fac?”, i-a povestit Giulia Nahmany lui Jorje, potrivit Click.