ComenteazăLa 20 de ani de la prima telenovelă românească, „Numai Iubirea”, Dan Bordeianu se întoarce ACASĂ, într-o ediție specială a emisiunii „Întrebarea Mesei Rotunde”, sâmbătă, 12 octombrie, de la 9.00 dimineața. Ce a însemnat pentru el faima adusă de rolurile de telenovelă, ce a făcut cu banii, care a fost motivul pentru care el și Adela s-au despărțit, dar și cum a fost să filmeze o scenă de amor pe plajă, noaptea, la 16 grade, a povestit în emisiunea „Întrebarea Mesei Rotunde”, de ACASĂ.
Întrebat de schimbarea de look – cu barbă, părul lung strâns în coadă și ochelari – Dan Bordeianu spune că aceasta a venit mai demult: „Mie îmi place chestia asta, că nu mă mai recunosc oamenii din prima”.
Actorul mărturisește că viața lui s-a schimbat dinainte să apară în serialele de televiziune. „Viața mea s-a schimbat într-o zi, când am dat o probă la teatrul Nottara și am luat proba respectivă. Și am intrat în spectacol și am fost băiat serios și după aceea m-au angajat.
Abia apoi am mai dat un casting și am început povestea cu telenovelele. Noi nu proiectam ce urma să se întâmple. Nu știam la ce să ne raportăm, că nu existase altceva. Eram într-o seară în Green Hours cu Dorian Boguță – Eu dădusem un casting și l-am luat. Oamenii mi-au oferit un rol și niște bănuți – Nu mi-am pus problema că telenovelă, că serial. Doar că, în seara aia, stăteam la o bere, la Green, și îi zic lui Doru: Băi, sigur, în momentul în care o să apară chestia asta pe post, jumătate dintre oamenii care ne întâlnim aici nu o să mă mai salute. Exact așa s-a întâmplat. Jur. Pe mine asta m-a durut atunci, că nu venea nimeni să te întrebe. Eu am dispărut din mediul ăla pentru că munceam foarte mult. Filmam 15-16 ore pe zi. Șapte zile pe săptămână, trei ani de zile”.
„Nu mi-a plăcut niciodată faima aia. La nivelul ăla – când sunt 30.000 de oameni în fața ta și tu faci un semn cu mâna și ăia urlă – faima e nefirească”
Dan Bordeianu își amintește și momentul când și-a dat seama că este recunoscut grație rolului din „Numai Iubirea”. „Locuiam în Piața Iancului, chiar în intersecție. Și am parcat mașina cam la vreo zece metri de scara blocului. Și pe ăia 10 metri am fost oprit de vreo trei oameni – n-o să uit niciodată – să mă felicite, foarte drăguți și amabili. Eu nu știam ce se întâmplă.
Nu mi-a plăcut niciodată faima aia. La nivelul ăla – când sunt 30.000 de oameni în fața ta și tu faci un semn cu mâna și ăia urlă – faima e nefirească. Nu prea știi cum să reacționezi. Dacă eu spun o poezie în fața a 30.000 de oameni și lor le place și aplaudă, mă simt confortabil. Dar când doar apar și ăia urlă, nu înțeleg ce se întâmplă. Nu mi se leagă în cap. Am profitat de faima asta în a-i aduce la teatru. În același timp, marketingul care se practica în perioada aia nu se concentra pe calitatea meseriei. Se practica pe vacanțe, celebru, bani, chestii, coperți de revistă. În ultimă instanță, era un produs comercial”.
„M-am îndrăgostit foarte tare de ea! Relația noastră a trăit atâta vreme cât am fost în mediul acela”
Despre relația cu Adela Popescu, Dan Bordeianu își amintește: „Adela nu era actriță, nu avea experiență deloc, dar talent – gârlă! Și avea o calitate extraordinară, învăța foarte ușor și foarte repede. Era naturală, era firească. Și reacționa! Te ajută foarte mult partenerul care reacționează firesc.
M-am îndrăgostit foarte tare de ea! Relația noastră a trăit atâta vreme cât am fost în mediul acela. În momentul în care eu am decis să ies din mediul respectiv, lucrurile au început să se deterioreze, până s-a dus și relația. Doi la mână, era o presiune enormă. Nu pot să spun că a fost o mare pasiune. Ne-am îndrăgostit și…”