Comentează
În
Vlad interpretați un personaj negativ, care însă este foarte
savuros. Cât este contribuția dumneavoastră și cât este
scenariul?
Genialul
Dem Rădulescu, acordându-mi privilegiul de a mă accepta pe lângă
domnia sa, spunea: Gică, dacă nu știm vorbele nu știm ce jucăm.
Actorul depinde în mare măsură de structura și provocările
scenariului. Aș fi vrut ca personajul din „ VLAD” să fie
cel pe care îl știi dar nu l-ai văzut, cel pe care-l știe toată
lumea dar nu l-a cunoscut nimeni, frica psihică și fizică de care
numai Dumnezeu ne mântuie. Aș fi vrut … aș fi … dar nu
mai am timp. (SÎC!)
–Noi, cei de acasă, poate avem impresia că actorii fug de rolurile negative, însă mulți colegi de-ai dumneavostră spun că un personaj negativ este mai ofertant. Se aplică și în cazul dumneavostră?
-Domnia Sa Publicul nu critică, ci amendează goana după „succes cu orice preț” și lipsa de consistență și sinceritate a jocului actoricesc.
– Ați regretat vreodată că ați jucat în telenovele românești, în condițiile în care, la vremea respectivă, toți marii actori care au făcut asta au fost aspru criticați?
-Știți că nu banii aduc fericirea, ci numărul lor (Sîc!). Câți bani dă societatea pe tine, atâția bani faci!
–Unii oameni sunt de părere că actorii trebuie să facă doar artă, nu bani. Care este părerea dumneavoastră?
-Actorii care răspândesc „parfumul zeilor” sunt aleși de Dumnezeu, cei ca mine suntem doar adăugire pe un colț de pagină. Apropo de greșeală, Ingmar Bergman, genialul regizor, spunea că numai actorii talentați joacă foarte bine sau foarte prost, deci și greșesc, restul nu joacă nimic.
-Înainte de „Vlad”, mulți ani nu ați mai acceptat niciun proiect pe micul ecran. Nici după aproape 50 de ani de actorie și zeci de proiecte, nu vă simțiți în largul dumneavoastră la TV?
-Vine o vreme pe lumea asta când toate lucrurile au o încheiere. Deși Carmen Tănase spunea „când filmez nu mă mai doare nimic”.