Dan Cruceru vede o blondă la cârma ţării: „O să ajungă Udrea preşedinte”

Citeşte şi: O zi din viaţa lui Dan Cruceru

Te simţi împlinit în acest moment al vieţii?
Da. Am aproape tot ce mi-am dorit vreodată. Un serviciu ok, o familie frumoasă şi sunt încă tânăr!

Ce hobby-uri ai, pe lângă gătit?
Sunt un mare cinefil. Nu prea ratez nicio premieră. Apoi, ca orice bărbat, îmi plac sporturile: fotbalul, dar, la nivel intern, nu prea am mai avut ce vedea în ultima vreme, handbalul- l-am şi practicat vreo şase ani. Apoi, ca orice om, îmi plac călătoriile- aş vrea să am timpul şi banii să văd întreaga lume. În copilărie, colecţionam timbre. Ăsta era într-adevăr un hobby, îmi solicita foarte mult timp şi eram chiar dedicat. Între timp, am crescut şi am abandonat clasoarele pe undeva, prin sertare.

Eşti un bărbat arătos, ai cochetat vreodată cu modelingul?
Nu m-am gândit la modeling până acum. Voi mi-aţi dat ideea. Nu cred că voi face aşa ceva, până la urmă sunt câteva exemplare mult mai arătoase pe piaţă. Dar, dacă va fi vreo invitaţie pentru o prezentare în scopuri caritabile, de exemplu, vă daţi seama că nu aş avea dreptul să refuz.

Faci sport?
Aş vrea să fac mult mai mult decât acum. Joc fotbal, în fiecare marţi seara, de vreo trei ani cu o gaşcă de prieteni. E un mod de a-ţi refula energia negativă acumulată de-a lungul zilei. Asta pentru că se lasă cu faulturi, vă daţi seama- fotbal de amatori. Apoi, mai merg la sală, uneori. Vreau să mă apuc, însă, mai serios, aşa că mi-am luat, zilele trecute, un abonament complet cu sala de forţă, saună şi înot.

Recomandări

AEP a virat 22 de milioane de lei partidelor. SOS și POT, mufate la fondurile publice. AUR ia mai mult ca PNL

Dar diete ţii?
Nu ţin diete în sensul clasic. Nu mânânc pâine şi nici alcool nu prea beau. Dar cam atât. În plus, încerc să mănânc fără grăsimi, cu mai multă verdeaţă. Dar depinde de moment.

Acum eşti prezentator la “Focus monden”, înainte cu ce te ocupai? Care a fost prima ta slujbă?
Prima mea slujbă « pe bune » a fost cea de redactor în departamentul Corespondenţi- Prima Tv. Am lucrat vreo şapte luni, apoi şefii m-au făcut reporter, pe domeniul politic. Timp de patru ani, am lucrat ca reporter politic acreditat cam pe toate partidele, apoi am devenit şef de secţie Politic. Am mai stat aşa vreun an, apoi s-a ivit oportunitatea Focus Monden. Am dat un casting pentru prezentare. Şi iată-mă aici ! Deci pot spune că am crescut în Prima Tv. De patru ani, după ce am terminat a doua facultate, cea de Jurnalism, ţin şi un seminar de Tehnici de Argumentare, la FJSC.

După ce nu o să mai prezinţi emisunea de pe Prima, ce altceva ai vrea să faci?
Nu mă văd departe de televiziune. Fac televiziune de vreo şase ani şi cred că asta vreau să fac toată viaţa. Dacă n-ar mai fi Focus Monden, cred că aş încerca o altă emisiune. Momentan, însă, Focus Monden merge foarte bine şi sper ca, şi peste 10 ani, să fie la fel şi să nu trebuiască să caut altceva.

Recomandări

Contabila-șefă de la Spitalul „Sf. Spiridon” Iași a câștigat mai mult decât colegii medici într-un proiect european contra hepatitei. Din 7,8 milioane de euro, peste 2,4 milioane de euro au mers pe salarii

Multe vedete au hachiţe, figuri şi fiţe

E greu să lucrezi cu vedete? Sunt fiţoase?
E greu şi nu e greu. Depinde de oameni. În toate categoriile şi domeniile sociale, sunt oameni şi oameni. Şi în lumea vedetelor e la fel. Unele sunt foarte civilizate, foarte educate, oameni cu o adevărată valoare, cu care ţi-e mai mare dragul să stai de vorbă şi te simţi onorat să-ţi acorde un interviu. Cu alte vedete, e exact pe dos. Au hachiţe, figuri, fiţe etc, tot tacâmul. Aici, strângi din dinţi şi le laşi să-şi facă numărul. În general, însă, noi la Focus Monden evităm astfel de oameni.

Cum erai în copilărie?
Ha, ha. Un ştrulubatic, cum zicea Creangă. Un copil ca toţi copiii. Făceam şi multe prostii, dar mi-a plăcut şi cartea. Cred că, prin asta, mă diferenţiam de ceilalţi. Am fost mereu un premiant, şeful clasei, chestii dintr-astea. Poate atunci, eram privit ca un tocilar, dar, în paralel, făceam şi foarte mult sport- judo, fotbal, handbal şi mă descurcam şi cu “prietenele”. Aşa că poate eram un « tocilar » atipic. Oricum, partea cu învăţatul mi-a prins tare bine mai târziu, în viaţă şi în carieră. Aveam multă şcoală şi puteam să stau de vorbă cu oricine, fără să-mi fie ruşine sau să nu-mi găsesc subiecte de discuţie.

Recomandări

Bank of America, avertisment despre economia României: Deficitul e mai aproape de 10%, măsurile anunțate de Guvern sunt insuficiente

Spune-ne o poznă pe care ai făcut-o când erai mic.
Ha, ha. Nu m-am mai gândit de ceva vreme la copilărie. Uite, pe la vreo 10 ani, am făcut una lată rău. În Focşani, acolo unde m-am născut şi am crescut, stăteam, cu familia, într-un apartament la etajul al doilea al blocului. Mă împrietenisem foarte tare cu un vecin, al cărui balcon era chiar lângă al nostru. Şi, în fiecare dimineaţă, săream de la unul la altul, prin exteriorul balconului, ca să ne jucăm. Vă daţi seama, era un gest foarte periculos, pentru că săream, practic, în gol. Făceam chestia asta pentru că, pe acelaşi etaj, era o doamnă în vârstă care stătea tot timpul cu ochiul pe vizor şi ne spunea părinţilor că facem gălăgie pe scară. Aşa că am găsit metoda alternativă, săritul pe balcon. Evident, într-o dimineaţă, ne-a prins cineva- în acest caz, mama prietenului meu. Şi, la fel de evident, fiecare dintre cei doi puştani nebuni şi-a luat o bătaie de ţinut minte toată viaţa.

Ai vreun artist preferat de la noi, din România?
Am momente şi momente. Uneori, am chef să ascult rock, alteori hip-hop. Îmi plac Iris, Cargo, Phoenix, dar şi Paraziţii, sau Puya. În plus, de curând, am redescoperit muzica lui Mărgineanu. Are câteva balade foarte frumoase şi e şi un tip foarte mişto, l-am cunoscut pe la filmări.

Ți-ai dorit să faci ceva în viaţă şi nu ţi-a reuşit?
După şcoala generală din Focşani, am plecat la Liceul Militar Dimitrie Cantemir Breaza. Am făcut liceul şi am dat la Academia Naţională de Informaţii, adică SRI. Erau trei locuri pentru cei din liceul militar şi eu am fost al patrulea. Atunci am regretat mult, dar, în toamna anului respectiv, am mers la Limbi Străine, apoi, după doi ani, la FJSC. Iar, acum, sunt mai fericit ca niciodată, aşa că nu mai regret nimic.

Spune-ne trei calităţi şi trei defecte ale tale.
Sunt foarte ambiţios, sunt corect şi îmi iau, mereu, treaba foarte în serios. Unii îmi spun că sunt încrezut, lăudăros şi prea exigent. Vă daţi seama că eu nu cred că aş fi aşa, dar, atunci când mai mulţi îţi spun că eşti beat, te duci să te culci. Aşa că încerc să rezolv problema. Atunci când greşesc şi îmi dau seama, măcar sunt în stare să-mi cer iertare.

Dai şpagă?
Din păcate, nu prea se poate fără. Urăsc, însă, chestia asta şi nu m-am priceput niciodată.

Eşti un bărbat însurat şi fericit. Ne poţi spune cum ai cucerit-o pe soţia ta, Cristina?
Ohoho! Greu, vă daţi seama. Amândoi suntem două firi foarte puternice şi încâpăţânate şi, la început, nu ceda nimeni. Până la urmă, am lăsat eu de la mine şi lucrurile au început să meargă. Ne-am despărţit de vreo două ori, ne-am certat, au fost scântei. În timp, ne-am dat seama că nu putem trăi unul fără altul şi ne-am căsătorit. Lucrurile au venit de la sine. Ca să mă laud, eu am fost cel cu răbdarea şi cu înţelegerea în cuplu. Am suportat nazurile şi, până la urmă, am câştigat. Mi-am luat de soţie femeia pe care mi-o doream. Revenind la întrebarea voastră, cred că, dincolo de aspect fizic, umor sau alte lucruri valabile şi pentru alţii, cred că am cucerit-o pe Cristina cu înţelegerea mea. Lucruri de genul: ea era agitată şi nervoasă, eu calm şi zâmbitor, ea se temea, eu o încurajam şi îi dădeam încredere.

Cum vă petreceţi timpul?
Când nu suntem la serviciu, ne petrecem cam tot timpul împreună. Nu ştiu dacă facem chestii deosebite, ci lucrurile pe care le face orice cuplu. Ieşim cu prietenii, stăm în casă şi ne uităm la filme, mai facem o escapadă pe la mare sau la munte, mai plecăm un week-end pe afară, ne mai cumpărăm unul altuia câte un cadou surpriză, lucruri de genul acesta. Ca să nu vă imaginaţi că stăm doar bot în bot, uneori, mai ieşim şi separat, fiecare cu prietenii lui, dar cu măsură. Adică nu s-a întâmplat niciodată să plec eu sau să plece ea zile întregi doar cu prietenii.

Dan îşi doreşte un copil, soţia, doi

Vă doriţi copii?
Evident, lucrăm de zor la asta! Apariţia unui copil e un pas normal în viaţa unui cuplu adult, aşa că, evident, ne dorim şi noi unul. Cristina vrea doi, un băiat şi o fată. Eu aş începe cu băiatul şi aş mai vedea pe parcurs. Nu vreau, însă, să condiţionez eu divinitatea, aşa că, dacă va fi, să fie orice, doar sănătos să fie.

Unde o să mergeţi în vacanţă vara aceasta?
Vara asta suntem cam ocupaţi cu munca şi cu criza! Vom petrece doar vreo 10 zile în Spania, la sfârşitul lunii iulie. Vrem să ne relaxăm, să ne bronzăm şi să facem baie. Atât, 10 zile de odihnă totală. Bineînţeles, cineva s-ar putea să se plictisească pe la jumătatea concediului şi să vrea să ne plimbăm prin magazine, dar cred că o să facem faţă.

Când te-ai îndrăgostit prima oară şi de cine?
Pe la patru ani, am avut un mare „crush”. Eram la grădiniţă şi mi-a furat inima o colegă. Ea nu m-a iubit, însă. Parcă o chema Andreea, dar nu mai ţin minte exact. Nici măcar detalii despre culoarea părului sau a ochilor nu mai reţin. Mi-a rămas doar amintirea unei iubiri sincere, puternice şi neîmpărtăşite.

Cu ce echipă de fotbal ţii?
Nici nu mai ştiu. Nu sunt un fan devotat. Mi-a plăcut Steaua şi, încă, mai ţin cu această echipă. M-a cam dezamăgit, însă, în ultima vreme. Pe plan extern, îmi plac Real şi Barcelona, amândouă deopotrivă, deşi între ele rivalitatea este imensă. Şi, evident, Brazilia. Am reuşit, anul ăsta, să ajung pe Bernabeu. Am făcut turul turistic, a fost senzaţional. Dacă voi avea vreodată ocazia, am să mă duc şi la un meci. La noi, nu am mai fost pe stadion de ani mulţi. Nu mi se pare foarte sigur şi eu aş vrea să merg cu întreaga familie. Poate la vreun meci al naţionalei.

Care e ultima carte citită? Dar ultimul film vizionat?
Mă chinuiesc, de ceva vreme, să termin Cartea Şoaptelor, a lui Varujan Vosganian. Am realizat cu el un reportaj şi mi-a oferit-o cu autograf. M-am gândit că e o carte de calitate şi am început să o citesc. Cartea preferată este “1984”- George Orwell. Cunoscătorii ar trebui să ştie despre ce este vorba. Ultimul film- nu mai ştiu, cred că o comedie uşoară, pe dvd, aleasă de soţia mea. Ah, mi-am amintit : la cinema, Robin Hood. Filmul preferat- Gladiator.

Pe cine ai vedea, pe viitor, la şefia ţării?
Pe Cristina! Din păcate, cred că va ajunge Elena Udrea! Lăsând gluma la o parte, nu ştiu cine va fi, dar vreau să fie cineva care să pună lucurile în mişcare, să se muncească, să se câştige pe merit, şi să ne fie mult mai bine. În momentul de faţă, mi se pare că suntem într-o totală letargie atât mentală, cât şi fizică.

Spune-ne un banc.
Îl ştiu de la nişte prieteni, sper să nu mă acuzaţi de discriminări căci nu e cazul! « Ştiţi cum îl enervează Traian Băsescu pe Emil Boc?! Îi pune cheile de la maşină pe frigider! » Dacă mai vreţi, mai ştiu bancuri şi cu politicieni din alte partide, ca să nu se supere nimeni (râde).

Vezi şi o galerie foto cu Dan Cruceru

Urmărește-ne pe Google News