Comentează–Libertatea: Ți-ai imaginat vreodată că vei deveni un prezentator TV atât de cunoscut și apreciat?
-Dan Negru: E mult spus celebru. Trăim într-o țară în curs de dezvoltare, care încă nu are maturitatea unui showbiz sau a unei piețe media. În primul rând, e o piață în care meseria de prezentator TV nu există, oricine o face, de la actori la cântăreți sau magicieni.
A fi celebru pe piața asta media nu e o onoare, pentru că nu e mare brânză să fii un prezentator mai bun decât un cântăreț sau actor fără experiența televiziunii. E dificil să faci asta în America sau în Europa civilizată unde Carlo Conti se duelează cu un prezentator de talia lui, Paolo Bonolis. E o concurență reală și loială. Singura competiție reală pe piața de TV e între Esca și Berecleanu, două profesioniste adevărate care împart aceeași meserie.
Eu, de Revelioane de exemplu, m-am bătut în audiențe cu prezentatori care erau cântăreți, maneliști, actori sau bucătari. Așa că aștept o piață media matură.
-De-a lungul timpului, au existat formate TV pe care le-ai refuzat? De ce?
-Am devenit cunoscut în lumea televiziunii datorită refuzurilor, a formatelor pe care le-am refuzat. Refuzurile mi-au salvat cariera. Am acceptat doar formatele pe care am știut că le pot performa. Dacă aș fi acceptat tot ce mi s-a propus eram de mult ieșit din lumea televiziunii. În breasla asta, odată ajuns cunoscut, e foarte important să știi să spui NU.
-Dar vedete pe care ai decis să nu le mai inviți în emisiune?
-Unul din marile mele regrete e că n-am știut să refuz să apar în show-urile TV lângă personaje îndoielnice, chiar dacă am încercat să atenuez șocul chemând în toate producțiile mele marile legende ale României.
Dar, din păcate, ăsta este și eșecul breslei mele, a televiziunii în general care, în anii de după revoluție, a inventat vedete care n-aveau ce să caute la televizor. Poate și de asta televiziunea din România, ca fenomen, nu are onorabilitatea pe care o are televiziunea din America sau din restul Europei. Uneori cred că noi, ca breaslă, am făcut mai mult rău decât bine în perioada de după revoluție.
-Obișnuiești să te uiți acasă la propriile emisiuni? Copiii s-au obișnuit cu ideea că au un tată celebru?
-Mă uit la tot ce mișcă pe piața TV și atunci când nu sunt acasă îmi pun la înregistrat show-urile TV. Doar e meseria mea și recunosc că mănânc televiziune pe pâine.
Pe copii îi țin departe de celebritate. Au venit o singură dată la filmarea unui Revelion, în rest nu-i fac părtași în nici un fel meseriei mele. N-au apărut niciodată în vreo emisiune de televiziune, deci nu-i folosesc ca agațament de celebritate. Au viața lor pe care încercăm să le-o facem cât mai curată și să-i ținem cât mai departe de meseria mea.
-Sunt curioasă dacă și acasă ai același debit verbal ca pe micul ecran sau acolo altcineva deține supremația?
-Bogdan, băiatul meu, e mult mai vocal. N-am crezut că se poate, dar mi-am găsit nașul.
-Copiii tăi, Daria și Bogdan, ce aptitudini au?
-Încercăm să-i creștem frumos, în primul rând. Sunt o generație în care cred că diferența o va face caracterul, și nu inteligența. Asta e îmbucurător oarecum. Toți sunt isteți, toți sunt deștepți, toți știu din copilărie să fie experți în IT, să facă sport de performață sau să vorbească două-trei limbi. Deci bunătatea și caracterul vor face diferența. I-aș sfătui pe părinți să țină minte lecția asta. Din generația lor, vor reuși în viață oamenii buni, de încredere. Asta nu se învață la afterschool și nici în școli private. Se învață acasă, cu mama și tata.
Citește și: