Comentează“Primesc de foarte multe ori întrebări despre enduro, dar discuția este una complexă, așa că o vom lua pas cu pas.
Cel mai important lucru, atunci când vrei să te apuci de enduro, este să nu te apuci singur. Ai nevoie de un om care să îți ofere informații, să-ți fie un fel de mentor, pentru că enduro este un sport off-road. El trebuie să știe foarte bine traseul, pentru ca tu să-ți poți îndrepta atenția către ceea ce faci cu mâinile, cu picioarele, cu suspensia și ambreiajul, dar și cum să se descurce în situațiile limită – accidentări, probleme tehnice. Nu poți să stai în mijlocul pustietății așteptând pe cineva să te salveze, ai nevoie de cineva care poată să o facă.
Este foarte importantă gașca alături de care îl practici. Enduro este un sport cu o curbă lentă de învățare, așa că trebuie să fii într-un grup care se aseamănă cu tine, care are stilul tău. Nu poți să mergi alături de oameni care urcă bolovani sau cascade, pentru că este foarte periculos și poți ajunge să te rănești foarte grav. Principiul pe care mă bazez eu atunci când fac cursuri cu începători este că motocicleta are întotdeauna mai multă putere decât avem noi nevoie, inclusiv la nivel pro. Tocmai din această cauză, dacă exagerezi și tragi doar gazul sau nu frânezi când trebuie, îți poți face mult, mult rău, motocicleta chiar întorcându-se împotriva ta!
După ce te apuci de enduro, trebuie să știi că ai două direcții principale. Una dintre ele este sportul – te înscrii la competiții, începi să evoluezi, mănânci, dormi, alergi altfel, ai un alt program de weekend și tot ce faci la sală devine foarte important pentru momentele când ești pe motor, deoarece sportul este unul de anduranță fizică și nu doar unul tehnic. Menționez aici că motocicletele sunt identice, toată lumea are fix același motor, iar îmbunătățirile sunt insesizabile!
A doua direcție este cea a hobby-ului, dar îi avertizez pe cei care doar se uită pe internet la cei care fac enduro și hard-enduro că acest sport declanșează spiritul de competiție. Dacă te decizi să te plimbi într-un weekend cu niște prieteni prin pădure, fiind băieți, inevitabil vă veți lua la întrecere: să urci cât mai repede o anumită secțiune, să sari un bolovan, un buștean… și dacă iei acest sport doar ca pe un hobby, nu ai cum să te ferești de provocările lui, așa că partea de învățare va presupune la fel de multă seriozitate. E un sport senzațional.
“În acest sport mi-am cunoscut cei mai buni prieteni. Avocatul care se ocupă de documente sau contabila, toți sunt oameni ai off road-ului”
Enduro e un sport individual. Stai pentru câteva ore singur, cu tine, în casca ta, îți auzi doar respirația și de cele mai multe ori îți auzi și inima bătând, pentru că se ajunge la un plus foarte mare. Să nu uităm că este un sport considerat extrem, pentru că ai viteză mare pe low grip, printre copaci, bolovani, pe marginea prăpastiei, râuri sau pârâuri. Dar este un sport care te disciplinează și îți organizează viața. Nu am mai dormit acasă în weekenduri de câțiva ani, poate doar când am fost bolnav sau a fost prea multă zăpadă! Este un sport în care rămân mai mult de 2-3 ani doar cei care sunt cernuți bine, oamenii pe care te poți baza. În acest sport mi-am cunoscut cei mai buni prieteni, oameni cu care colaborez și acum în business, avocatul care se ocupă de documente sau contabila, toți sunt oameni ai off road-ului. În enduro, comunitatea e foarte, foarte bine cernută, iar într-un weekend de antrenament, petrecem foarte mult timp împreună. Stăm cu toții într-o pensiune, mâncăm împreună, tăiem lemne împreună, facem curățenie împreună, ne știm nevestele, copiii, câinii. (râde) Un endurist din elită poate cere ajutorul altui endurist la orice oră din zi și din noapte, în orice colț al țării, și i se va oferi! Pentru că odată ce ai ales să te antrenezi și să fii cu noi, avem garanția că ești un om bun și ai fi în stare să ajuți și tu, la rândul tău, atunci când este nevoie. E un sport foarte complex, poți să te dai de 25-30 de ani cu motorul și încă să mai ai de învățat și este un sport care nu poate fi învățat doar teoretic. Trebuie să îl practici cât mai des, trebuie să ai un instructor bun și îl recomand celor care au inima tare. Chiar dacă în primele 20-25 de minute te ții bine pe motor, vreau să menționez că o zi de antrenament poate să dureze până la 5, 6, chiar 7 ore, iar corpul trebuie să reziste. Este pentru cei care duc mult și sunt cu adevărat bărbați. Nu se caută curajul aici, noi nu sărim în gol, nu sărim cu parașuta, se fac toate lucrurile controlat, dar trebuie să ai un pic de vână în tine… și să nu te lași!”
Dani Oțil s-a îndrăgostit la prima vedere de motoare: “În weekend am fost la concurs, marți am mers la bancă și miercuri deja îmi comandasem o motocicletă second-hand”
Dani Oțil ne-a mai povestit când și cum a început aventura lui pe două roți și cum se face că, deși participă la cele mai dure raliuri și, la un moment dat, a trecut cu motorul pe lângă moarte, nu a suferit nicio accidentare serioasă de când s-a apucat de enduro.
“M-am apucat acum 11 ani de acest sport, pentru că un prieten m-a tot chemat să filmăm și să fotografiem motocicliști la curse. A fost atât de puternică apropierea pe care am simțit-o stând acolo, între motociclete, că în weekend am fost la concurs, marți am mers la bancă și miercuri deja îmi comandasem o motocicletă second-hand din Germania, nu am vrut să pierd timpul deloc! Nu pot să zic că a fost o copilărie, pentru că ceva asemănător mi s-a întâmplat cu schi-ul, am fost într-un weekend să învâț să schiez, iar când am ajuns acasă am luat decizia să nu mă mai urc niciodată pe schi-uri. Cu moto, în schimb, a fost dragoste la prima vedere!”
S-a accidentat de multe ori la fotbal, niciodată la enduro!
“Nu am niciun os din corp rupt. În general, cei din versiunea pro a acestui sport au o poveste asemănătoare cu a mea. La hard-enduro este destul de greu să îți rupi ceva, chiar dacă este considerat sport extrem, mai ales dacă respecți procedurile și ai grijă de tine ca un sportiv, nu ca un temerar. La toate sporturile pe care le fac țin foarte mult la acest lucru și vreau să mărturisesc că la mini-fotbal am avut mult mai multe neplăceri fizice decât la enduro. Ce e amuzant este că de fiecare dată când șchiopătez, mă doare un picior de la fotbal, sau nu sunt într-o formă extrem de bună, oamenii presupun că este din cauza unei accidentări la enduro… dar niciodată nu a fost vorba despre așa ceva. Este o chestie de percepție.”
Câtă vreme a fost iubitul Mihaelei Rădulescu, Dani a fost însoțit și susținut de divă la concursurile de enduro, de fiecare dată când aceasta venea în țară din Monaco. Mihaela e și ea pasionată de sporturi extreme și a început să meargă pe motor încă de când era căsătorită cu Elan Schwartzenberg.
Andreea Bălan, ”jurată” de profesie. Dă calificative contra cost micilor dansatori!