Daniela Nane, actriţă şi profesoară într-o viaţă a poveştilor

Este un film care va rămâne în istorie, reecranizarea unei producţii româneşti din 1971, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, după o nuvelă de Titus Popovici, numită „Moartea lui Ipu”. Pe lângă Depardieu şi Keitel, Daniela a jucat în acest film alături de Gheorghe Visu şi Alexandru Bindea şi are amintiri superbe din perioada filmărilor, după cum avea să-mi povestească.
Întâia dată o întâlnesc într-o casă veche din centrul Capitalei, unde ţine cursurile de actorie pentru copii. Într-o cameră înaltă, cu pereţi azurii, Daniela pregăteşte ora şi îi aşteaptă pe cei mici cu felii de mere şi biscuiţi. Înaltă, îmbrăcată casual, cu părul prins simplu, într-o coadă joasă, te acaparează din prima cu ochii ei verzi ce îşi schimbă nuanţele în funcţie de dispoziţie. Se machiază doar când sunt aparate foto sau spectatori prin preajmă, spune. În rest… lasă în urmă statutul de vedetă şi intră într-un alt rol. Este aproape ora cinci şi copiii care încep să sosească rup liniştea din clădire. Toţi vor atenţia Danielei, s-o îmbrăţişeze, să-i povestească ce-au mai făcut, vorbesc simultan, râd, aleargă, creează în jur o hărmălaie veselă. Daniela reuşeşte cumva, numai ea ştie cum, să-i adune şi să-i organizeze pe toţi. Înconjurată de zece puşti, în mijlocul camerei, pe un scaun, ţinând în mâna cartea cu poeziile Ninei Casian, recită povestea motanului Mi0rlau; ca pe scena de la Bulandra, este prinsă de text şi de personaje; ochii ei verzi capătă nişte lumini ciudate, ca ai unei feline. Copiii nu-şi iau privirea de la ea, îi ţine pe toţi în priză. Repetă vorbele ei, fac tot felul de jocuri, imită personajele…
La finalul orei, doamna profesoară nu este nici depăşită, nici obosită de energia micuţilor, îi adoră; de multe ori ajunge la cursuri obosită după o zi lungă, dar ştie că pleacă de aici întotdeauna binedispusă, atât de mult îi place să fie în preajma elevilor ei.
Citeşte continuarea pe Unica.ro.

Urmărește-ne pe Google News