ComenteazăÎntr-un parc din București, Luca Istodor, absolvent de studii de gen la Universitatea Harvard, Statele Unite, explică cum a dezvoltat Festivalul Super de la distanță, împreună cu încă zeci de oameni, de ce e important să știi să lucrezi în echipă și ce rol joacă evenimentul în comunitatea LGBTQ.
Dintr-un festival de film, într-unul cu artă, spectacole și pelicule
Cândva, Luca avea părul albastru, acum e blond. Cândva, Super era un festival de film, acum include pelicule, spectacole de teatru, ateliere de poezie și jurnalism. Școala 9 a ascultat povestea lui Luca despre cum a crescut festivalul Super și el o dată cu acesta.
„M-am întors în România acum un an jumate, după ce am terminat facultatea. Am venit cu o bursă de la Harvard să lucrez la Accept (ONG care apără drepturile LGBT, n.r.). Două luni mai târziu, a venit pandemia”, spune el.
„Legat de Super am fost confuz, atunci eram toți demotivați. Festivalul trebuia să fie în iunie și atelierele se țineau în martie-aprilie, dar am mutat o parte dintre ele online. Cu două luni înainte de festival aveam diverse evenimente: concerte, spectacol de teatru. Când l-am organizat în august 2020, l-am transformat într-un festival de artă făcută de adolescenți, nu doar de film. Iar în august anul ăsta am păstrat același format”.
În 2021, echipa n-a mai primit fonduri de la Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) și de la Centrul Național al Cinematografiei (CNC), importante pentru eveniment. „Am ajuns fix sub linie, am văzut că și bugetul era mai mic decât anul trecut. În iarnă ne întrebam dacă să sărim o ediție, dar am reușit să găsim o finanțare de la Ministerul Culturii și sponsorizări”, își amintește Luca.
„Simțeam că eu trebuie să controlez totul”
În 2015 era într-o situație similară: își făcea griji pentru viitorul festivalului – ar fi fost a patra ediție -, că era în SUA, la facultate și i se părea dificil să-l coordoneze de la distanță. „M-am gândit să renunț, dar ai mei au zis că o să mă ajute și am adunat mai multe persoane în echipă”, povestește el.
Astăzi, echipa de bază cuprinde șapte persoane, iar alte 20 organizează evenimentele conexe, precum expozițiile. Anual îi ajută și 20-30 de voluntari.
„La început, nu știam să lucrez în echipă, multe persoane depindeau de mine, dar pe parcurs am învățat să ne împărțim sarcinile. Aveam tendința să mă supraresponsabilizez și nu le dădeam altora șansa să facă, pentru că simțeam că eu trebuie să controlez totul”, mai spune Luca.
Predarea ștafetei
Anul viitor, el și ceilalți organizatori plănuiesc să le cedeze altor tineri responsabilitățile:
„Noi creștem, nu mai suntem adolescenți și ăla era de fapt spiritul festivalului. O să ne gândim din ce în ce mai serios cum să implicăm adolescenți sau persoane care termină acum liceul să preia mai multe sarcini, iar noi să avem din ce în ce mai puține”.
„Ne bucurăm când avem înscrieri din orașe mici”
Festivalul are un parteneriat cu Asociația Mozaiq, care premiază anual filme LGBT. „În anii trecuți s-au înscris filme LGBT numai din străinătate și am vrut să schimbăm situația în 2021; am făcut un call special de filme LGBT românești în care am inclus și studenți, că ne-am dat seama că pentru adolescenți poate să fie mai dificil să trimită un film, din cauză că ar putea să afle părinții”, explică Luca. Așa au intrat în competiție patru din România.
Liceeni inclusiv din Europa de Vest, SUA și Canada își trimit producțiile la Super. Anual, primesc 300 sau 400 de filme internaționale și între 80 și 100 din țară. „Ne bucurăm când avem înscrieri din orașe mici sau din zone rurale”, adaugă Luca.
Articolul integral, pe Școala 9.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!