ComenteazăEste adevărat că ai avut interzis să apari, pe timpul lui Ceaușescu, la televizor? Care erau motivele care ți s-au invocat ca să nu apari?
Dacă aș fi știut probabil că până acum aș fi putut să vă spun. Misterul a fost și a rămas în continuare la fel de mare. Poate că într-o zi voi afla, chiar dacă au circulat tot felul de zvonuri despre faptul că eram prea tânără sau cântam cântece imperialiste, că aveam versuri care incitau sau mai știu eu ce alte lucruri s-au mai spus. Faptul că nu am apărut m-a frustat, mai ales că eram adolescentă, o perioadă în care îți iei zborul, nu ți se taie aripile, dar generația mea și nu numai au reușit să facă o Revoluție, au reușit să fie liberi până la urmă și să schimbe ceva. Și sunt mândră de asta!
Ai devenit vedetă pe timpul comunismului. Cum era să fii o persoană publică atunci? Ce avantaje și dezavantaje aveai?
A fi persoană publică în vremea aceea poate că era un pic mai complicat și mai greu de atins, ținând cont că în muzică, în teatru, în film erau cu mult mai puțini lăsați să atingă gustul celebrității decât astăzi, când poți să ajungi celebru peste noapte. Faptul că am spart niște clișee și am atins niște recorduri a fost poate un model pentru mulți tineri din generația mea și am arătat că se poate face un album înainte de a avea 18 ani, poți să câștigi cele mai tari concursuri din țară chiar dacă ești adolescent și regimul îți e împotrivă. Forța unui vis și inconștiența tinereții contribuie enorma la asta.
Câți bani luai înainte de Revoluție pe un concert?
Mai mult decât câștigau mama și tata împreună într-o lună.
Ce îți cumpărai din banii câștigați atunci?
Le cumpăram bărcuțe și covrigi colegilor de clasă în pauze, le făceam cinste cu bilețele de autobuz și cam atât, că în rest nu prea aveai ce să faci cu banii și practic nu asta era idealul meu. Banii veneau ca un fel de bonus, dar nu pentru asta cântam.
Știu că ești din același oraș, din Onești, cu Nadia Comaneci. Ți-ai dorit să faci gimnastică?
Bineînțeles că am avut acest gând, mai ales că pe străzile din oraș aveam ocazia să o văd pe Nadia sau pe Teodora Ungureanu. Când ai astfel de modele chiar în fața ta, ai curaj să visezi. Mi-am dat seama însă că visul meu era muzica, dar asta nu înseamnă că nu aș fi putut fi și o bună gimnastă.