ComenteazăAimee nu este deloc un nume comun, iar actrița Aimee Iacobescu s-a mândrit dintotdeauna cu acest prenume pe care l-a avut și cu care s-a remarcat pe scena artistică din România. Regretata actriță, care s-a stins din viață la vârsta de 71 de ani, explica, într-un interviu, de unde provine numele său.
“Răspunsul este simplu… Tata obişnuia să se adreseze mamei mele, atunci când îi scria scrisori cu «Ma bien aimée». Astfel că acest alint a devenit numele meu. Zâmbesc când aud că spui că te-a frământat multă vreme pentru că am avut de-a lungul timpului probleme cu el.
Autorităţile acelor vremuri habar nu aveau că vine din franceză, ce înseamnă nu mai spun, cât despre efortul de a-l pronunţa te las să te gândeşti cam cum făceau asta. Evident, îl citeau ca atare. Nu ştii de câte ori m-au luat la întrebări pentru el. De atunci mi-am dat seama că mediocritatea exclude umanismul”, spunea Aimee Iacobescu.
Aimeee Iacobescu a vorbit și despre eforturile pe care le-a făcut de-a lungul vieții pentru a recupera pământuile moștenite de la familia sa.
„Am reuşit să câştig procesul pe care l-am avut pentru pământul meu şi acum sunt fericită, pentru că este locul pe care eu îl numesc acasă. Pământul românesc înseamnă locul unde m-am născut. Cred că este imposibil să nu-ţi iubeşti ţara. Erau în acea livadă nuci de pe vremea stră-străbunicii mele, iar stră-străbunicul meu era preot aici în sat. Cum să nu doară faptul că acelor copaci le-au fost smulse rădăcinile. E ca şi cum le-au smuls pe ale mele.
Nu-mi venea în gând decât reproşul străbunicilor mei, că n-am avut puterea să păstrez ce mi-au lăsat ca moştenire. Când eram eu mică nu aveam voie să mergem la biserică. Când era Paşte şi Crăciun intenţionat ne chemau la serbare la şcoală. Mergeam pe la 7 dimineaţa şi ne ţineau până la prânz. Bunica ne atenţiona mereu pe mine şi fratele meu să nu spunem că mergem la biserică sau că ne împărtăşim, că învăţăm limba franceză, să nu scoatem o vorbă despre casa în care ne-am născut. Aşa era regimul atunci.
Este un sentiment aparte să ai în familie un preot, simţi că ai mai multe rădăcini decât ceilalţi. Eşti mai ataşat de pământ, de ţară. Cred în Dumnezeu, am o credinţă puternică, sunt stră-strănepoată de preot şi mă doare că oamenii au uitat să meargă la biserică, sunt îngrijoraţi, sunt încruntaţi, nu mai zâmbesc, sunt supăraţi, nu ştiu dacă mai au unde să muncească mâine”, explica ea.
Aimee Iacobescu, care a încetat din viață la Spitalul Elias din Capitală, a absolvit Secția de Actorie a Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (IATC), azi Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, în 1968, la clasa profesoarei Beate Fredanov, asistenți Octavian Cotescu și Laurențiu Azimioară.
A intrat la Actorie deja din primul “foc”, împreună cu fratele ei geamăn, Dorel Iacobescu, deși locurile erau extrem de puține, mai ales pentru “fete”, între 3 și max. 14 pe an, fiindcă și rolurile pentru ele sunt mult mai puține, decât pentru “băieți”…, concurența fiind însă cu atât de mare, cu cât f. multe odrasle ale nomenklaturii aspirau la artă, încât “reușita” depindea f. mult și de pile…
La repartiție însă au venit cu avocatul și au cerut un loc în București, ca “șefi de promoție”, deși “nu erau”…, și așa au trebuit sa fie primiți de prima scenă a țării, de Teatrul Național, unde Aimée a jucat 40 de ani, din 1968 până în 2008. Fratele ei Dorel, a părăsit însă țara, după câțiva ani, și s-a stabilit la Paris, unde predă limbi străine.
Aimée Iacobescu a fost protejata scriitorului Eugen Barbu, a filmat cu regizorul Dinu Cocea și a devenit apoi preferata inginerului-regizor Sergiu Nicolaescu.
Citește și: VIDEO/Vadim, student la Chișinău. ”Învăț în clădirea unde s-a decis unirea și asta-mi dă avântul să spun că sunt român”