Au fost mai multe momente care au făcut ca Gala Gopo de aseară să fie cea mai bună de până acum. Când echipa „Filantropicii” lui Nae Caranfil a fost sărbătorită la 20 de ani de la premiera filmului, actrița Viorica Vodă (foto) a denunțat hărțuirea sexuală asupra actrițelor din filmul și teatrul românesc, spunând pe scena de la Național: „Am făcut psihoterapie ani de zile pentru hărțuirea sexuală din sistem. Sunt foarte mulți directori de teatru, regizori care se pare că m-au confundat cu personajul, atât de credibilă am fost”.
Gestul ei nu a avut ecou printre colegii de echipă, nici printre alți colegi de breaslă care au urcat ulterior pe scenă, în afara Katiei Pascariu care, la primirea Premiului de interpretare feminină într-un rol principal (pentru „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, de Radu Jude), a spus: „Îmi pare rău pentru reacțiile pe care le-am văzut în seara asta pe scenă de la colegii ei; a fost oribil. Foarte mulți dintre noi le vedem în fiecare zi”.
Adevărul e că în general oamenii nu știu să reacționeze în fața unor dezvăluiri de acest gen și atunci preferă să nu spună nimic. E ca atunci când ți se anunță brusc un deces și n-ai reacție. Doar cei care au trecut printr-un abuz știu că indiferența doare cel mai rău. Să te faci că nu vezi când cineva își desface rana în fața ta e mult, mult mai rău decât să spui ceva deplasat.
De aceea ar fi momentul ca gestul curajos al Vioricăi Vodă să nu fie lăsat să se stingă, ci să fie urmat de gesturile susținătoare ale altor femei din breaslă care s-au confruntat cu hărțuirea sexuală. Măcar din solidaritate.
Acesta a fost unul din momentele autentice ale celei de-a XVI-a ediții a Galei Premiilor Gopo. Probabil că pandemia și războiul ne-au făcut să înțelegem că viața e scurtă și că n-avem timp de pierdut: trebuie să spunem ce simțim, trebuie să le arătăm celor care sunt importanți pentru noi că îi considerăm importanți. Trebuie să fim sinceri și cu rănile noastre.
Breasla atât de dislocată a cinematografiei române s-a strâns ciorchine când un Premiu special a fost acordat veteranilor asistenți de cameră Pompiliu Avram, Mihai Mihăilescu și Constantin Nica. Au fost minute în șir de ovații, de cu totul altă vibrație decât aplauzele complezente din anii trecuți. A fost, cred, prima dată când am simțit că există o breaslă a filmului, că e atât de frumos să faci cinema nu doar pentru că faci artă, ci pentru că în cinema e nevoie de mulți oameni împreună și că de asta venim pe pământ: să fim împreună și să ne ajutăm. Nu am mai simțit atâta emoție la vreo Gală Gopo.
„Două comori naționale”
Un alt lucru impresionant – cum se aștepta toată lumea, de fapt – a fost când Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc au fost premiați pentru întreaga carieră. Era de așteptat să fie ceva deosebit pentru că cei doi actori sunt cunoscuți ca oameni dintr-o bucată. Cele două laudatio – Andrei Șerban într-o înregistrare de peste Ocean și Dorina Chiriac de pe scenă, au fost autentice, calde și profunde. Dorina Chiriac a vorbit superb despre încrederea pe care cei doi actori cu care epitetele sunt superflue o dau actorilor mai tineri, despre cât de unică e trăinicia unei căsnicii între doi mari actori. „Cred că au reușit nu dintr-o mare iubire, ci și cu ceva ce azi nu mai există: smerenie”, a mai spus Dorina Chiriac. Cu smerenia lor proverbială, cele două „comori naționale”, cum i-a numit Andrei Șerban, și-au confirmat apoi modestia. „Atâta vreau să vă întreb: suntem două comori naționale și nu știm?”, a spus Mariana Mihuț.
Nici Victor Rebengiuc, nici Mariana Mihuț nu au vorbit mult. La fel ca asistenții de cameră premiați mai devreme ei au transmis emoția doar fiind pe scenă – iar actorii știu că pe scenă nu poți trișa. Acestea au fost niște lecții de modestie și de bun-simț care întotdeauna vin numai din partea unor oameni integri nu doar în ceea ce fac, ci și în ceea ce sunt.
Ce diferență între smerenia acestora și „smerenia” producătoarei Ancăi Puiu care, primind în locul lui Cristi Puiu Premiul de regie, a spus: „Nu aș considera «Malmkrog» un proiect, mai degrabă o capodoperă”, sau „smerenia” actorului Cuzin Toma care, invitat să acorde un premiu, și-a promovat de mai multe ori un festival pe care îl organizează. Sau „smerenia” pasiv-agresivă a lui Mircea Diaconu, care, invitat să înmâneze trofeul pentru cel mai bun film, câștigat de „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, de Radu Jude, i-a spus reprezentantei filmului, Diana Caravia (nici Jude, nici producătoarea Ada Solomon nu au venit la gală), arătând spre omulețul lui Gopo: „E în pielea goală!”. Adică, vezi Doamne, e și el porno.
Cred că pandemia și războiul ne-au făcut mai atenți nu doar la cei de lângă noi, dar și la cei care vin după noi. Acum înțelegem mai ușor și mai profund ce înseamnă responsabilitatea și ideea de continuitate a vieții. Dorina Chiriac a vorbit despre generozitatea pe care Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc o au față de colegii mai tineri, Viorica Vodă a spus că dezvăluirea ei bombă se datorează și faptului că are o fiică de 20 de ani în sală, care are nevoie să știe că trebuie să fie curajoasă când își va croi o carieră, și până și Nicușor Dan, primarul Bucureștiului, a avut o replică memorabilă atunci când a înmânat asistenților de cameră premiile speciale: „E bine să subliniem că lumea nu începe cu noi înșine”.
Impulsionați de acest curent subteran de autenticitate care se pare că a circulat aseară pe sub fotoliile din Sala Mare a Naționalului bucureștean, și alți premianți sau prezentatori au spus lucruri sincere și consistente, recompensate pe măsură de cei peste 950 de spectatori care și ei simțeau curentul sub fotolii. E un început. Sunt multe probleme în filmul românesc, dar cine știe?… Un prieten, jurnalistul Filip Standavid, a avut acum mulți ani o replică amuzantă, dar plină de miez: „Important nu e să ne înțelegem, ci să comunicăm”. Înțelegerea vine, poate, pe urmă.
Cele mai importante momente ale Galei Gopo vor fi transmise joi, 5 mai, pe Pro Cinema, de la ora 22.30.
FOTO: Inquam Photos / George Călin