2 comentarii„De mică îmi doream să mă simt un copil normal, îmi doream să merg pe jos la școală. Îmi plăcea că veneau prietenii mei împreună cu povești de pe drum, despre ce au pățit în metrou sau în autobuz, iar eu eram în mașină.
Poate pentru unii este dubios ce zic: «Domne, fata aceasta a crescut cu o situație foarte bună, vai, ce să spunem!». Când ești mic nu conștientizezi multe lucruri, nu conștientizezi că este un beneficiu faptul că ai o situație mai bună.
Eu îmi doream să am mulți prieteni alături de care să merg pe jos, prin frig, prin zăpadă. De mică am fost sociabilă, îmi doream să am mulți prieteni!
Chestia asta m-a îndepărtat puțin de oameni, pentru că unii copii poate simțeau diferența atunci când venea vorba de situația materială.
Poate unii ziceau: «Cum să o bag pe Karmen în seamă?». Acesta nu a fost un criteriu pentru a alege prietenii. Eu am prieteni din toate păturile sociale, cu părinți din toate meseriile.
De mică am simțit puțin respingerea, să zicem, a celor din jur: «Asta e altcineva, altceva! Nu ne băgăm cu ea în seamă! Bine, lasă-ne!».
Pentru un copil e ciudat, nu înțelegi mare lucru, că tatăl tău e cunoscut. Ești un copil ca oricare altul în sinea ta. Întotdeauna mi-am dorit să nu îi pese nimănui de cine sunt eu sau de cine e tata!”, a spus Karmen Simionescu potrivit Ego.
„Am fost naivă și încă sunt”
„Copil fiind, am fost naivă și încă sunt. Sunt o persoană sociabilă, foarte deschisă și sinceră și îmi place să îmi fac prieteni. Tocmai de asta mi-am și luat-o de multe ori!
Da, au fost persoane care au apărut de multe ori și bineînțeles că au și dispărut! Nu neapărat că s-au folosit, dar poate au avut mici beneficii de pe urma unei prietenii cu mine, însă atunci când ești un om curat, sincer și nu ai nimic de ascuns, Dumnezeu are grijă de tine, nu trebuie să te răzbuni sau să cauți motive de ceartă!
Dumnezeu o să îi țină pe cei care trebuie să stea lângă tine, iar cei care trebuie să plece vor pleca singuri!”, a mai adăugat Karmen Simionescu.